Archive for the ‘Jurnal’ Category

De Ziua Romaniei


  De Ziua Romaniei, m-am gindit sa-l rog pe Dumnezeu Atotputernicul, sa dea putere romanilor  ca sa treaca cu bine si iarna aceasta incarcata,  de pretul crescut  pina la refuz, al gigakaloriei!  Si totodata as vrea sa le propun co-nationalilor mei, sa punem rugaciune multa, ca sa ne scape Domnul, de toata sleahta de fariseii lacomi si hrapareti,  si de CIRCARII NESIMTITI care guverneaza  acest popor!
  Doamne, NU MAI VREM: circ, foame, frig! Vrem sa traim frumos si demn, in frumoasa noastra Romanie!

„Apocalipsa” 21 decembrie 2012


Lucrez cu publicul.
Lucrul cu oamenii, mi se pare a fi cel mai dificil lucru posibil. Dar, nu  plîng. Dimpotrivă! Am avut o mulţime de lucruri interesante de învăţat  de la semenii mei.
 
E adevăratuneori, şi nu de puţine ori, m-au trecut unii, prin „foc şi sabie”, dar, după ce acestea au trecut, uneori, m-am desoperit mai puternică…
  Daunăzi îmi trece pragul un bătrînel însoţit de către fiica sa. Au căutat cu privirea  -şi nu numai!- cam tot ce era expus vederii-  dar..nu numai!!!-. Treaba asta le-a luat cam vreo oră şi jumătate. Timp în care eu, „răbdatoare” ( cu ghilimele!!! )  încercam să fac faţă întrebărilor de tot felul ( foarte iscoditoare ), legate de obiectele expuse: despre provenienţă, utilitate, structură, mod de funcţionare, etc…
Cînd i-am văzut îndreptîndu-se spre ieşire am dat să răsuflu uşurată, şi să mă aşez la Birou, să-mi continui lucrul început în urmă cu mai mult de o oră şi jumătate. Dar nu fac 2 paşi, că venerabilul domn se întoarce, şi cu mişcări vioaie se apropie de mine şi mă întreabă:
  – Doamna, pe 21 dec o să fiţi aici?
Fac o succintă trecere în revistă a zilelor, apelind la aritmetica lu’ Ţiţeica, însuşită într-o oarecare măsura de catre mine, şi întrucît data de 21dec nu părea, la prima strigare, a fi o duminică -ziua mea liberă de „sarcii”-, nici Crăciunul -căci acesta cade în fiecare an cu dată fixă, pe 25 dec-, îi zic omului:
  – Da, o să fiu aici! Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi fi aici. Aşa că, dacă dvs. veţi decide, pe ultima sută de metri, că aţi putea găsi ceva interesant, pentru cineva drag, vreun mic dar pe care sa-l achizitionaţi de aici, vă aştept pe 21 dec cu bucurie!, îi  zic venerabilului domn.
  – Mda…Pai…
Omul ezita să-şi ducă ideea pînă la capăt. Se uita „cercetator” la mine, şocat parcă de seninatatea şi siguranţa răspunsului meu. Nedumerita, îl „cercetez” şi eu …
  – Dar, bine doamna, cum ziceţi că o să fiţi aici ? Dvs nu ştiţi ce se va întîmpla pe 21 dec?, îmi zice bătrînelul, oarecum contrariat.
 – Nu ştiu, domnul meu, îi răspund sec.
 – Pai..nu ştiţi că pe 21 dec e ..Sfîrşitul Lumii?
 – Nu. Nu ştiu! Nici nu cred! Dar..cine v-a zis asta?, îl chestionez eu.
 – Pai…încearcă a zice bătrînul domn, oarecum fîstîcit de siguranţa mea, toată mass-media spune. Şi..o spun ăia..cum le zice…
 – Mayaşii, tată, intervine fiica.
 – Da, mayaşii. Că ăia ştiu. Ăia ştiu tot, zice bătrînelul, senin.
 – Ziceţi dvs, domnul meu, că mayaşii ştiu?, îl întreb pe venerabilul domn.
 – Da, ei ştiu!, îmi zice ferm, bătrînelul.
 – Iar eu îţi spun dumneata, ceea ce ştiu că zice Domnul Hristos, în Sfînta Scriptură, şi anume, că:  ( citez din memorie ) „..despre ceasul acela, despre Sfîrşitul lumii, nimeni nu ştie! Nu ştie nimeni, nici ziua, nici ceasul! Nimeni , afară de ..TATĂL! Nici chiar Fiul!”…
 – Mda…mda…Aveţi dreptate, doamna, aşa  zice Scriptura…
 – Şi ce mai zice Scriptura?, îl intreb pe batrînelul  care era trecut bine de 85 de ani, şi  care nu era deloc departe de „cunoaşterea” textului Scripturii. Mi-o demonstrase, teoretic, pe parcursul „timpului” petrecut anterior, din „conversatia” avută cu el, cît şi din „dialogul surzilor”….petrecut între el şi fiica sa… pe tot parcursul timpului petrecut de către cei doi, în micuţul meu Magazin de Obiecte Religioase….
…Dar  omul meu ..tăcea…Şi fiindcă tăcea pierdut, i-am zis:
 – Scriptura  mai zice  ceea ce Domnul Hristos zice, şi anume  ( citez tot din memorie ): „aşadar, PRIVEGHEATI şi..vă RUGATI, ca nu cumva să vină CEASUL ACELA şi să vă prindă nepregatiţi!”…Mergeti acasă liniştit , domnul meu, şi nu vă temeţi pentru ziua de 21 dec 2012, ci RUGAŢI-vă!…
Şi pentru că se uita „curios” la mine, îl întreb:
 – Domnul meu, îi zic: „unde voi fugi de la faţa Domnului?; Unde mă voi ascunde?”
 – Pai…dă să insiste omul. Daca ne putem pune la adăpost, de ce să n-o facem?!!…
 – Da?  Să mă pun la adăpost? Păi..personal, nu prea am alternative, domnul meu. Stau într-un bloc cu Bulina Rosie, îi zic. Ştiţi cumva ce reprezintă un bloc cu o Bulină Roşie pe faţada lui?, îl întreb. Şi fără să aştept răspunsul lui, îi zic: Reprezintă un bloc cu un grad de RISC SEISMIC RIDICAT! Autorităţile locale, şi-au găsit să mă „protejeze”  împotriva unui eventual MARE cutremur, punîndu-i blocului meu o „stea-n frunte”…O..Bulina Roşie!!!, şi..gata!!  Sînt în viaţă!!! Nimic nu mă poate atinge!!!
Pe de alta parte, şandramaua asta ( îi zic, şi-i indic gesticulind, clădirea unde ne aflam ), stă să se clatine la o „adiere” mai serioasă de vînt…Acum ca ştiu de la dvs, care ştiţi de la mass-media ( care ştie de la mayaşi! ), că în 21 dec  va fi ..Sfîrşitul Lumii, daca-ar fi să mă gîndesc serios, şi să fiu pusă în situaţia de a decide ce sa fac în ziua aceea, nu cred că aş şti ce să fac: să aleg să rămîn acasă, în blocul meu cu Bulina Rosie ( încrezîndu-mă în  Guvernu’  care s-a gîndit la mine, şi mi-a „asigurat” măsuri de „protecţie” Bulina Roşie, plus un pachet Rucsac anticutremur, în posesia căruia nu am intrat încă…şi dac-aş fi intrat, ce mi-ar fi folosit, la o adică!!! ), sau să vin aici, la muncă, unde şandramaua se clatină, la trecerea unei biciclete, iar proprietarului nici că-i pasă , da-şi încasează lunar,  o chirie super-mega-exorbitantă, comparativ cu oportunităţile oferite…  Unde voi fugi, aşadar ..de la Faţa lui Dumnezeu? Unde mă voi ascunde?, domnul meu…
 – Mergeţi în pace, domnule!, îi zic. Şi..
                                                   NU UITAŢI: „PRIVEGHEAŢI şi vă RUGAŢI!”…
Eu va voi aştepta să-mi treceti pragul după 21 dec 2012!
 
16 dec 2012
Ivana-A
 
  PS. Pe 21 dec 2012, şi mult timp după aceea, m-am tot uitat după venerabilul bătrînel şi după fiica dumnealui, dar..nu i-am mai văzut. Probabil că la ei, profeţiile maiaşilor s-or fi adeverit! Altfel, reveneau!…
 

Din seria: „toate mi se-ntimpla numai mie”, sau, cum l-am cunoscut pe Savatie Bastovoi..(partea a doua)


…Care va sa zica, intru pe net pentru una, si descopar alta! Bun!…Imi pun offff-ul pe net, inchid fortuit ( timpul ma „ucide”!! ), si alerg la munca. La birou, de cum ajung, da busna, fina mea – o turcoaica, convertita la Ortodoxie-, si-mi cere, solemn, sa ma duc repede, s-o Botez, la urgenta, pe sora ei bolnava…

– Offffffff, acum vrei?, intreb, oarecum descumpanit.

– Da, naşă!, imi raspunde raspicat turca mea. N-am altceva de facut decit sa ma scarpin, neputincios, in cap, precum Chaplin, si sa ma exprim:

– N-am lascaie, femeie, am un miliard datorie!  Am refuzat  Botezul unui copilas de 6 luni, mai daunazi, tocmai pentru ca  nu mai am un sfantz. Vinzarea e ZEROOO!!! Sinodalii sint pe capul meu cu „monopolul” lor, si, „din dragoste”-mi trimit  Garda Financiara…”crestinii” ma ocolesc, tot „din dragoste”, dar insuflata…!! Iar  tu, vii acum, si-mi zici ca sora ta, taman s-a decis sa treaca BRUSC la ortodoxie?!  Auzi!  Acu?!  Nici mai mult nici mai putin! Azi? Acu’????….( Acum, cind, parca ma bate si pe mine gindul s-o iau din loc, si sa ma duc pe la..”alte..neamuri”!, imi venea sa-i zic )…

– Nasa, imi zice ( o botezasem in urma cu un an; sora ei se razgindise atunci, ca fusesera programate, la Botez, amindoua; iar eu, eram olecuta suparica pe sor-sa! ), sora mea a trecut printr-o operatie foarte grea, a fost in coma si cind si-a revenit, mi-a zis sa vin , sa te caut, nasha, ca s-o BOTEZI, urgent! Ca nu vrea sa moara neconvertita!!! Hai repede, te rog nasha mea!!!, imi zice rugator.

– N-auzi, femeie, ca n-am o para chioara! Si..de unde, ma rog, sa iau eu acu’, la urgenta, preot, ca vrea sor’ta sa se boteze?

– Nu stiu, nasha!, eu..am..venit ca..m-a trimis!, imi zice pierdut…fina-mea, turcoaica…

– Doamne!!! Tu pe toate le stii!! „Tu stii ca..TE IUBESC!” Dar.. tu stii …stii ca n-am un sfantz, ce ma fac?…

Si incep sa le bomban pe turcoaice, pentru ca isi gasisera momentu’ „prielnic”.. pentru Botez!

Dar vinzatorul, care tacuse, milc, pina atunci, se „baga-n seama” si.. zice , „dulceag”:

– Vezi netrebnico ( deh, e student la Teologie!!, si angajat cu simbrie la firma pe care „netrebnica” o conduce!! Incurabil!!…), ca sint ceva banuti in sertar (vinduse ceva, pina sa apar eu, si nu apucase sa-mi zica )! Hai, ia-i si du-te mai repede! Si, nu te mai codi! Sa nu moara femeia necrestinata!

– Si de unde iau preot, acu’, la urgenta, „sfintia ta”? Unde gasesc eu la ora asta unul disponibil?, ii zic.

– Te descurci tu, ca esti majora!, ma persifleaza istetzu`…

…………………………………………………………………………………………………………..

si…

….m-am descurcat!..

Din 3 incercari, mi-a iesit!

Dumnezeu sa-l tina staret pe pr N, cit o fi vremea lui pe pamint! Si sa-i dea dupa inima lui larga, si dupa tot ce-a facut pentru mine, cind l-am apelat! N-am deschis gura vreodata sa-l rog ceva si el sa nu actioneze in consecinta. Fie ca era doispe ziua, fie doispe noaptea…Cu timp, si..fara timp!!!… Multam Domnului! Are in Cer citiva botezati, la urgenta, si citiva care n-au plecat la Domnul necuminecati, gratie dragostei cu care a raspuns chemarii mele! Si nu cred ca-s singura care a apelat la bunatatea lui!!!..

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

…Acu’ multam’ lui Dumnezeu!, c-am scapat basma curata si din miinile turcilor, ca taman cind s-o bage-n cazan, au aparut turcaletii, precum potirnichile, din toate partile, muuuulti, bolborosind pe limba lor, furiosi….

…amenintind!!!

Dar, ultimul cuvint l-a avut cea care urma sa primeasca Botezul in Hristos, care s-a ridicat, cu ultimele-i puteri si le-a bolborosit, la rindu-i, intr-o limba necunoscuta noua, celor prezenti. S-a rastit la ei, batind cu pumnu’-n  propriu-i piept, apoi  aratind in sus, spre tavan, si dincolo de el, bolborosind turceste, si i-a „invitat” afara din incapere, intr-o turceasca, fara echivoc, inteleasa de co-nationali ei, si presupusa de catre noi, dupa intorsatura lucrurilor…

Si.. a fost ca..s-a Botezat, in Hristos una bucata turcoica, Nectaria! Iar noi, am plecat de acolo, cu misiunea indeplinita, facind, mai apoi, haz de necaz ( al turcilor -ne-am razbunat ca i-au asuprit atitia ani, pe strabunii nostri!!! Acum ii invinsesem noi-; dar si de ceea ce ni s-ar fi putut intimpla! Iti dai seama, io, neispravita, Ivana-Antoaneta, sa mor „martira”?!  Omorita de..turci! In tara mea! Si impreuna cu mine, inca vreo 3 „pacatosi”!!! Patru „martiri” dintr-o lovitura! Insa..am ratat SANSA asta!..TOTI 4!…Ce pacat!!! Parca ma si vad, inconjurata de puhoi de lume!!!…Dar..n-a fost sa fie!!!

…Acu’ gindind  „la rece”, stiu si de ce! Stiu de ce n-am murit „in batalia asta”! Pentru ca aveam de dat o alta „batalie”. Cu mult mai apriga decit cea cu turcii. „Batalia” cu „monopolul” lui..danut!  Cum care danut? Cel despre care zicea „catelusul” – din episodul 1-, ca o sa ma afle…(offf..cred ca am postat in alta parte chestiunea cu danutu’, dar nu-i nimic, o sa v-o spun, alta dat’). Danut din Deal…Dar, sa revenim….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

..Va sa zica, ma-ntorc acasa, dupa „luptele de la Calugareni”, deschid calculatorul ca sa-mi reiau documentarea, in legatura cu „legea monopolului lui Danut”, si..surprizaaa!!!..

„In carne si oase”..domnul Savatie! Bastovoi!!! Aici! La mine !

Asta da zi minunata! Multumesc, Doamne!

…Da. Multumesc!  Multumesc maestre Savatie! Multumesc pentru ca existati! Multumesc, pentru ca ginditi cu sufletul! Va multumesc pentru sfaturi! Va multumesc pentru CARTI! Si, va multumesc pentru ca-mi promiteti -fara ca eu sa va fi cerut asta!-  ca veti fi alaturi de mine, daca va fi nevoie!…( Asta era in 2010. Acum sintem in 2012!!! )

…Da, stiu ca vor veni SINODALII, POATE, cu cei de la Garda Financiara, sau, poate ca ii vor trimite pe aia singuri -pt a nu se desconspira!- …Nu ma tem! Niciodata n-am avut nimic …”nici macar incotro”. Dar, daca „n-am incotro”, voi minca si „pui fripti”, la nevoie. Ii asigur pe „stimabili” ca va fi MARE HORA-n SAT! Eu, stiu sa pierd! Insa ce se vor face ei, ca vor iesi putin cam sifonati (spiritual) din HORA asta! Pe mine nu ma pot ameninta cu caterisirea, ca pe altii…

GARDA nu-mi poate comfisca decit, eventual, marfa care-as avea-o fara factura! Or, nu-s nebuna sa risc! Ca, na, cine-i nebun sa tina marfa fara factura, intr-un loc in care stie ca are, prim-mprejur, pizmasi? FISC-ul imi poate da o amenda de vreo 3o de milioane ( gasesc ei vreo chichitza, orict de corect ai fi, la fel ca ca cei de la Rutiera…), si..cam atit ( ziceam eu atunci, gindind naiv)! Dar ce-nseamna pentru mine  trej’de milioane? La cita datorie am, ce mai conteaza? ( Ultima oara, prin 2008, le-am „donat” 10 milioane -hai amice, i-am zis aluia de venise:

– de un’ sa  fac „donatie” statului 10 milioane, uite ti-as putea da 5 mii, nu vezi ca-s vai viata mea, 3 m patrati spatiu`? Ce bani crezi ca fac io aici?

– Nu pot, doamna, sa primesc, ca am fost trimisi ca  sa adunam bani la Buget!..Asa ca…asta-i „tirgul” Platesti minim, sau ..maxim, dupa larghetea inimii comisarului. Iti pot da maxima, daca se straduiesc! Majoritatea n-au inima!! Desi nu-i chiar regula generala!!! Si-apoi daca n-are inima „danut”, „taticul”, ca sa te lase sa maninci firimiturile care cad de la masa lui! Sa-ti mai dea  si binecuvintare, precum da patriarhul Greciei, care asta face celor care au magazine, la Athena, ar fi prea mult pt „sfintia” sa! Si daca el, taticul, n-are dragoste, ce pretentie sa ai, atunci la cei de la Garda? Va rog sa ma credeti, ca: NU AM NICIO APASARE! Ce-am avut cel mai de pret, am pierdut! Banii nu sint pasiunea mea! Dar, pentru Principiul  DREPTATII, ma iau la trinta cu oricine!

Nu conteaza cit voi cheltui pentru asta! Bani sau energie. Eu din magazinul ala nu cistig. L-am facut dintr-o necesitate sufleteasca. Chiria pentru spatiu, inca, mi-o plateste fratele meu, care lucreaza in Italia. Tot el mi-a trimis si masina cu care umblu. A mea a ars, intr-un incendiu, in poarta Manastirii Cernica, si s-a facut SCRUUUMMM…Plata pentru pacatele mele, sau razbunare a unui nebun?!!!…

..M-a scos Dumnezeu din altele si mai mari! Asa ca ..nu-mi ramine decit sa-L rog! Si o va face! EL este deasupra tuturor lucrurilor!

Va multumesc pentru incurajari!, dle Bastovoi.  Va multumesc pentru sfaturi! Ma bucur sa stiu ca nu voi fi singura in lupta mea ! ( Asta era in 2010!!  Acum sintem in 2012!!..si lucrurile s-au mai schimbat..) Si, nu in ultimul rind, ma bucur de prezenta dumneavoastra aici! Va voi tine la curent! ( Asta era in 2010; acum sintem in 2012..si lucrurile s-au mai schimbat..)

Bucurie Sfinta (domnule Savatie)!

PS: Comment, postat in 2010, pe Blogul ieromonahului, si acum, in 2012, cind l-am adus ..acasa…foarte putin adaugit -pt simplul motiv ca era necesar, data fiind conjunctura..)

Ivana-Antoaneta

Din seria:Toate mi-sentimpla numai mie!(15 mai 2010)..


     Doamne,iti multumesc,pentru toate bucuriile pe care mi le-ai rinduit astazi!
Care va sa zica,dimineata intru pe net (o fac rar,din lipsa de timp) ca sa aprofundez „legea monopolului”,instituit de „sus” din  Deal..bla..bla…
Intru pe diverse site-uri,caut aberatia aia de „lege”,citesc cite ceva ,dar nimic concret.Trebuie,am nevoie sa ma documentez,deoarece prin activitatea mea,ma lovesc de niste chestiuni,care ma „incrimineaza”,chipurile. „Arcasii Inarmati” ai „sfintului sinod” ,mi-au invadat habitatu’,si  isi revendica ceva ce nu le apartine nici prin LEGE si nici prin HAR. Asa ca eu trebuie sa ma informez.Si caut…Si tot cautind ,intru pe un site.Citesc  ceva ce ma atrage ca un magnet…Si ,ma apuc sa commentez,ca de!,ma mincau deshtele…si-mi da p-afar’ mintea asta creata a mea…Mai tirziu aveam sa aflu ca postasem commentu’ ,pe BLOGul unui SRIITOR de ..calibru…
….si ,spre stupoarea,si ..rusinea mea,descopar ca ,cel atit de drag mie,scriitorul si ieromonahul Bastovoi,TRAIESTE! E cit se poate de viu!…
….Slava Tie,Doamne! Cit de dusa sint cu capu’,incit sa citesc  -cu pixu’-n mina,TOATE  cartile scise de acesta ,de  marele Bastovoi,acest CO-CREATOR(dimpreuna cu Domnul,care-i pune in virful condeiului,cuvintele) de carte,si sa nu am habar ca omul traieste,adica e in viata!!  Mamaaa!! Nu mai am nicio sansa sa ma fac bine! Credeam ca acest minunat minuitor al cuvintului ,e dus,de multa vreme,in lumea ..CELOR DREPTI! Iertati-ma! Din toata inima,va rog! Niciodata nu mi-a trecut prin tartacuta (acum imi dau seama ca nu esti mai mult decit atit ,capul meu!),sa cercetez Cv-ul acestui autor…
  Imi place cuvintul scris,si..basta! N-am fost interesata sa vad cine e,cel ce scrie,ce trecut a avut sau care-i starea lui in prezent. Asa fac cu toti scriitorii.Uneori nici macar nu ma preocupa numele celui care scrie.Citesc o carte si daca ma intreaba cineva nu stiu ,sa-i spun,nici cine a scris-o ,nici ce titlu are cartea. Pe maestrul Bastovoi,il citeam,imi notam cite ceva,iar citeam si iar notam,treceam apoi la alte carti,alti autori,alt timbru,comparam,etc.Imi place sa citesc. Fac asta in fiecare zi,macar 15 minute.Asa ca am la indemina carti,caiete si pixuri colorate,peste tot (am mai zis despre vraistea din casa si capul meu). Am la indemina citeva CARTI de CAPATII (si nu numai; eu cred ca ,din orice carte poti lua ceva,daca esti atent..). La indemina inseamna -asa cum am mai zis,pe aici,si pe „aiurea”- :pe pat,pe linga pat,in fiecare camera,in fiecare ungher,prin bucatarie,prin baie…Il citeam pe maestrul Bastovoi,cu o apetenta indescribtibila.Daca nu ar fi trebuit sa muncesc,mi-as fi petrecut toata vremea citind. Citesc ,si cel mai ades,nu ma interesez despre Autor . Asa s-a intimplat si in cazul maestrului Bastovoi. Si asa cum v-am zis,am crezut ca este un ,sfint Parinte,trecut demult in lumea Celor Drepti.Si ma interesa doar sa „culeg” cit mai multa ROADA ,din cartile lui. Si-acum descopar ca ,maestrul Savatie,nu este „unul” de demult,ci este „unul” cit se poate de contemporan mie! Domnule Savatie,dumneavoastra ,cel de aici,pe al carui Blog am postat eu ,commentul ala,sinteti unul si acelasi cu Autorul,cu acel Autor,al acelor CARTI atit de dragi mie? Ieromonahul Savatie Bastovoi? Autorul CARTILOR din care eu ma hranesc? Asta da surpriza!! Multumesc lui Dumnezeu!,caci nadajduiesc ca asa este…Si eu care credeam ca Autorul …Doamne,” Mare ESTi,si MINUNATE SINT LUCRURILE MIINILOR TALE,si NICI UN CUVINT NU ESTE INDEAJUNS SPRE SLAVA MINUNILOR TALE!,m-a invatat sa spun,cel atit de drag mie (dintre paminteni) ,parintele Nicodim Bujor,si iata ca acum ,am iarasi ocazia sa rostesc ,din toata inima,si cu toata convingerea.Doamne,iti multumesc! 
  Si acum,ca v-am descoperit,am sa va rog sa ma ajutati ,sa stabilim o formula de adresare,deoarece in mare cumpana ma aflu…
 
 (partea intiia)

„Doamne,iarta-i ca (poate) nu stiu ce fac”…


   Postez aici,cu ceva modificari,un articol,care,initial fusese un comment,pe un Blog,al unui foarte cunoscut scriitor…Si adaug aici,printre altele,ca la momentul postarii commentului,nu stiam ca postez pe Blogul unui scriitor,si nici ca acesta,scriitorul,este unul de..calibru…Nu stiam,pentru simplul motiv ca nu cercetasem.Pe mine ma impresionase FONDUL Problemei dezbatute ,nu numele si/sau nick-ul …Mai apoi ,la nici 3 ceasuri distanta,am descoperit ca esra vorba despre Scriitor..
   Vineri, 14 mai 2010,ma trezesc invadata de o „CEATA de Haiduci” marca BOR,5  la numar.In „sutane” elegante,bine-mirosind ,a parfumuri scumpe,rare,inarmati cu mapele  sub brat  – pt impresie!!- ,s-au introdus ,in sir indian,inaintind pe micutul culoar care duce spre birouasul meu,fara a cere permisiunea vinzatorului..
  Am un mic ,foarte mic,magazin ,in care comercializez -AUTORIZAT la Reg Comertului,si la Autoritatea Fiscala-,obiecte decorative si obiecte religioase.L-am deschis in 2009,in vara,chiar in inima Tirgului ,in apropiere de Dealul Patriarhiei (fara o socoteala anume facuta anterior,ci pur si simplu, intimplator).Asa a rinduit Dumnezeu! Nici mie nu-mi vine sa cred ca ma aflu aici.Dar,Sfinta Carte,spune clar: sa crezi!,caci „toate cite le cereti,prin rugaciune,sa credeti ca le veti primi,si le veti avea!”…
   Toata lumea din imprejurimi,cei care ma cunosc si cei care nu ma cunosc
(dar ar vrea sa stie cine si a „cui” sint..)se intrebau atunci  (in 2009,cind am deschis magazinul,si ulterior),iar unii se mai intreaba inca si in ziua de azi..cine sint,a cui „nepoata” sau „fina” sau..nevasta sint,si/sau cine este sotul meu,ce „spate” am in Patriarhie,de am deschis tocmai in „coasta” celor din Deal,un magazin in care vind obiecte,strict supuse „monopolului BOR „…Iar eu,naiva,ma tot intrebam :de ce-ar trebui sa am „spate”?..N-am!, raspundeam simplu,oricarui ma intreba. Ai „binecuvintare” de „sus”?,ma mai intreba ,din cind in cind,cite cineva.Iar eu ,invariabil,raspundeam ,senin,sincer,simplu,ca nu.N-am!,si nici nu ma intereseaza sa am! Stiu ca daca voi cere ,nu voi primi,asa ca nu m-am ostenit si nici ma voi osteni sa „urc” in Deal,pt asta! Am cerut BINECUVINTARE de la Dumnezeul meu (in care CRED,cu tarie!),si mi-a raspuns,ajutindu-ma si calauzindu-ma spre a gasi sa imprumut un miliard,fara garantii si fara termen de returnare.Ce mai mare dovada de binecuvintare decit acest lucru,in vremurile astea ,in care Bancile nu-ti mai dau un cent fara GARANTII?..Raspunsul meu,desi sincer,nu convingea pe nimeni. Iar „scepticii” ,nu mi-au dat „zile” multe.Ba unul mai „sugubat”,un „fost catelus de CURTE”,frustrat de toate „neputintele ” lui,invidios pe reusita unei femei,un misogin,imi zice,mai in gluma ,mai in serios: „las’ ca te dibuie ei,oamenii lu’ Danutu’ !”…”Pace celor ce vin,Bucurie celor ce ramin,Binecuvintare celor ce..pleaca!’,i-am zis,in viu grai(dar in gind i-am spus altceva ,ceva legat de ..”pupat piata independentei”…el,dimpreuna cu ceilalti..).Dupa care,ca sa nu-i mai dau timp sa mai scoata si alte cretinitati ,pe gura aia spurcata,a lui,i-am zis: mergi cu Domnul! si daca vii cu ginduri bune,sa mai vii,iar de nu….
…Multi si-au facut cruce pentru „curajul” meu. De preoti ce sa mai zic1Unii ma felicitau bucurosi,altii  isi faceau griji pentru mine…Sint unii carora  le este frica de Patriarhul Daniel (mai degraba de „soldatii” lui),ca dracului de tamiie.Temere intemeiata ,dealtfel,din pricina multelor si durelor  ORDINE care se lanseaza din Deal,precum SCUTT-ul (racheta aia vestita,ultrarapida),de multele si GRELELE BIRURI,pe care „danutu’ ” le pune pe capetele lor,care devin ,din ce in ce mai plecate..si mai umile (dar asta-i alt subiect ,pe care-l voi dezvolta alta dat’)…
   Asadar,am deschis,care va sa zica. Si..trecu o luna,trecura doua luni…trecu un an…Parea a fi Pace…dar ei lucrau.isi ascuteau ARMELE.Si se pregateau de RAZBOI.Si ..iata ca „sosi vremea”! ..si mai-marii din Deal,isi facura timp pentru „micul intrus”..adica eu! Oare  atit de tirziu sa fi aflat „danut” de existenta mea?..
…si cum va spuneam..in sir indian,” CEI 5″,slujitori ai  „Ministerului Iubirii”,mi-au invadat „teritoriul” ,in scop de ..cucerire. „ARCASI INARMATI” ,pina-n dinti,cu „legea Monopolului  -103,din nush-ce-an-  ,ma asalteaza cu citeva intrebari.Scurte intrebari,scurte raspunsuri.Scurt „dialog”! Ceea ce le  raspunsesem  tuturor curiosilor ,pizmasilor,de-a lungul unui an intreg,aceea le-am raspuns si „mai-marilor” de la BOR,si i-am invitat ,politicos  -printre dinti!!!- sa „elibereze Ringul”! Au plecat,insa nu inainte de a-mi lansa o „invitatie” verbala,la Arhiepiscopie…Cita Bucurie!!! Sa coboare MUNTELE la MAHOMED,ca sa-l invite la..”DINEU”! Pai..pot lipsi!? Pot sa nu ma duc la „cina”? Ii pot prejudicia neonorindu-i? Nu pot face asta!  Prea de multa vreme ii astept!…Vreau sa le ascult aberatiile legate de „legea monopolului” (emanata dintr-o minte bolnava de lacomie) si multe alte  „dracovenii”.Iertati-ma,oameni buni,pt limbaj! ,dar cum altfel sa le mai spui „inventiilor” mintilor lor bolnave? Si mai au pretentia ca sint..crestini!!
..Am ajuns de risul celorlalte culte,care doar la o strigatura si-si ajuta semenii,adunindu-se ,cu mic cu mare.Noi ortodocsii,ne-am minca unii pe altii,dar ne batem cu caramida-n piept,de altfel,ca ..nu e nimeni ca noi. Eu stiu ca ,Domnul Hristos,a spus (SPUNE!): ‘dupa faptele lor ii veti cunoaste ca sint Ucenicii MEI!” Hai,acu’ sa-i vad,acum! Ai cui UCENICI sint astia 5 (si nu numai ei)! Sa vad,imi dau doar cu pietre,sau ma pun pe ESAFOD? Vor avea surprize…Dumnezeu sa ma ajute! Ca astia  pentru bani nu se stie de ce sint in stare…ca nu le mai ajunge ceea ce la daruiesc SFINTII ,cei atit de generosi…
…Si Dumnezeu sa-i ajute pe bietii batrinei,sa mai poata cumpara o luminare (care-a ajuns la mare PRET,pt ei),pe care s-o puna la capatiiul celor dragi,adormiti,pin’-or adormi si ei intru Domnu’!..
….si pe romanii care-au ales sa fie ortodocsi,sa-i ajute Dumnezeu,si sa-i scoata din ghearele acestor Hiene din capul bisericii,cit si de  Vulturii care guverneaza dupa bunul plac,si nu cu Frica de Dumnezeu si cu respect pentru cei care i-au votat! 
  In alta ordine de idei,legat de pictura,am o parere speciala.Ca de altfel despre oricare dinte TALANTI.Am mai spus-o si o s-o mai spun.Pina va intra in urechile celor care au urechi dar nu vor sa auda. Daca Dumnezeu ti-a daruit un TALANT,nu-l ingropa,ci  INMULTESTE-L!,caci Dumnezeu ti l-a dat,tie,de /si spre folos,in dar.Tie ,si nu altuia! Tie,pentru ca sa te hraneasca sufleteste,in primul rind,caci pictura o faci dintr-o necesitate sufleteasca,apoi,la vreme de restriste,mai vinzi o „lucrare”,mai iei un banut (vai mama lui banut!;cine mai apreciaza ,cu adevarat,valoarea picturii,astazi?),si nu in ultimul rind,aduci bucurie si celui care o cumpara. Mai sint inca oameni care,in afara de snobi,aduna banut cu banut,pina face de-o „lucrare”. Stiu asta pentru ca zilnic ma „lovesc” de acesti minunati oameni saraciti,dar dornici de a avea,si ei,in casele lor,si altceva in afara unei litografii…
…Vin, si umili,aproape fara glas,se jeneaza sa te roage sa nu vinzi nush-ce- „lucrare” ,sau poate sa mai lasi la pret,ca la pensie sau la salariu or sa vina s-o cumpare…
…Ma apuca jalea si disperarea uneori,si-mi vine sa urlu cind vad atita degradare,atita saracie!..
….si-mi pare rau ca nu pot face mai mult,pentru fiecare dintre acestia „mici”,care-mi calca pragul…
…M-apuca furia cind vad OPULENTA celor fara rusine si fara frica de Dumnezeu,si nu ma refer acum la GUVERNANTII tarii,ci la „guvernantii” BOR,care au facut  50 de bani luminarea,ca de!,e cu SCRIS,”marca inregistrata”,si nu mai are voie „mama Leana” sa vina cu luminarea ei de ceara (curata),de acasa,la Biserica,pt ca ,nu e voie de „sus”,din Deal. La ce bun ca mai are  ea un biet stup (scapat ,ca prin minune de taxe!!!),si ca albinele din el ,mai fac,printre altele, si..ceara? Mortii ei pot astepta mult si bine lumina,pina le-o veni Mai-Marilor Bor..LUMINA. In inimi si in minte. ..Saraca ,biata mamaie,tocmai a dat ultimii ei firfirici,inapoi,Fondului Monetar,care,generos,i-a „imprumutat” pe  MILIARDARII de CARTON ai ROMANIEI,si..vai!!,saracii de ei,nu au de unde returna!!!,asa ca noi,ceilalti,multi si „prosti”,tre’ sa facem INTRAJUTORARE! Sa participe tot poporu’,adica.Ce-are a face ca „baba Leana” n-a vazut lascaie,din aceste FONDURI EUROPENE?  E si ea cetatean (onest) al acestei tari? Pai atunci sa puna umaru’ si sa cotizeze,ca doar n-o sa-si lase „fratii” sa se faca de ris…
  Cit despre URMAREA vizitei voastre,stimabililor,am mai scris ,si vorbit,si o voi mai face,pe aici si pe „aiurea”.V-am iertat dar..nu v-am uitat! Si ceea ce e de spus,voi spune.
…”Intoarceti-va (de la URICIUNILE voastre;nu va rostesc astazi,aici ,numele.Va stiti voi si singuri,si nu-i vremea ,inca,pentru ca sa va cunoasca si cei care,eventual,trec pe aici!!) pina nu va-nchide Domnul usa Sa!”,zic voua. Domnul,in marea Sa milostivire,sa va binecuvinteze cu Frica de EL! Si sa va ajute  Domnul,sa vedeti ADEVARUL despre voi! Numai asa va veti..LUMINA!
 Nadajduiesc…
 
  …S-aveti Lumina!
 
 Ivana -A

Parintele „Iulian” de la Sf Munte


    Nici nu ştiu dacă la Sf Munte Athos există un Părinte/călugăr cu acest nume: Iulian! De ce scriu despre el? Pentru că întîmplarea mi se pare faină. Şi doresc să v-o împărtăşesc…

    Acum vreo lună, intră în Magazinul meu un tip. Şarmant. Sigur pe sine. Intră, şi fără să ceară permisiunea, traversează încăperea destinată clienţilor şi, niciuna-nici două, mă trezesc cu el, postat, în Biroul meu, întrebîndu-mă, tupeist, dacă poate să ia loc. Nu mi-au plăcut niciodată „îndrăzneţii”, aşa că mi-a crescut instant, adrenalina, m-am uitat la el ca elefantul la furnică, şi-i zic, greţos:

 – Dacă tot eşti aici, ia loc şi spuneţi păsul!

El, se asează, tacticos, într-un fotoliu, îşi scoate un carneţel (dinainte pregătit) si-un pix ( le avea, omul, gata pregătite..pentru „fraieri” ca mine; credea el!; drept este ca, uneori, mă mai las ..trasă pe sfoară…), şi-mi zice:

– Vin de la Muntele Athos ( şi-ncepe să-şi deruleze spici-ul, dinainte pregătit și ăsta; derula omu’ mai ceva ca cei de la Trinitas TiVi, cînd varsă lacrimogen slogane cu bănuţu’ văduvei pentru Catedrala Neamului…-mă-sii!!! ). Eu, trebăluiam, absent. Sictirită de felul de cerşetorie pe care-l adoptase individu’ ( şi pe care încercau mulţi să-l aplice în Magazinul meu, de parcă afară ar fi Scris: Asociaţia Caritabilă Lelea Proasta, nu Ermant Art ), aşteptam să-şi  termine „bancul sec” şi să-l invit afar’, ca să-mi pot vedea de treabă nebruiată de indivizi fără scrupule, cerşetori de profesie…Îmi zice, printre altele, că strînge Acatiste pe care le duce părintelui Iulian, un îmbunătăţit de la Sf Munte, care se roagă pentru toţi, şi că acesta, pr Iulian, are mare trecere înaintea lui Dumnezeu şi că mare-i este puterea strigării înaintea Domnului…

– Bine, îi zic, ai nevoie de ceva bănuţi? Eşti în impas? Ceva-mi spune ca eşti..pribeag. Nu-mi plac păcălicii, aşa că zi, omule, verde-n faţă, care-i bai-ul! Şi ca să scap, mai rapid de intrus, îi dau nişte bancnote. El, nu se sfieşte să le ia, şi-mi spune să-i dau totuşi un Pomelnic să i-l ducă părintelui Iulian, la Muntele Athos.

– Lasă-ma, dom’le, cu Pomelnicu’ dumitale! Îmi venea să-i zis: „pomelnicu’ mă-tii!!!, dar m-am abţinut şi i-am zis tare: Mergi sănătos! Şi în gînd: Numa’ elibereaza zona!!!…

A plecat, individul, bolborosind ceva indescifrabil mie…N-aveam vreme pt neaveniţi…La bani nu prea mă uit. Am cam dat, oricui am crezut de cuviinţă. Dac-am vrut să dau, am dat. Şi, în general, MILOSTENIA o fac, cu larghețe. Însă, cînd cineva îmi forţează mîna, amețindu-mă cu subterfugii de genul celor pe care intrusul le încercase, îmi cam ies din pepeni. Aşa s-a întîmplat şi cu individu’…Nu-mi inspira nici mila, nici încredere. Dar, cum nu prea aveam vreme de pierdut cu cercetatu’, am încercat să scap de el, cît mai repede, chiar cu riscul de a-i „scăpa” cîteva bancnote. Intrase în habitatul meu, cu tupeu, sigur pe el, şi asta era un alt lucru care mă călcase pe bătături. Dar, cum, eu sint „OGLINDA” mea şi a „bisniss-ului” meu ( vai bisnis-ul meu!!! ), am încercat să nu dau frîu ispitei de a-l lua la trei, şi l-am lăsat în plata Domnului, cu minciunile lui cu tot…deşi, de regulă nu-mi prea place să mă ia cineva de fraieră…

  A doua zi, nici n-am deschis bine ușa Magazinului, că m-am trezit iarăşi cu el. Rapiditatea cu care traversează încăperea, de la intrarea în Magazin pînă la Biroul meu, mă ia prin surprindere, şi mă aflu descoperită. Iar dezinvoltura cu care abordează ”Strategia”, te descumpăneşte…Încerc urgent o terapie…Cu mine însămi! Pînă s-o aplic însă, mă scoate din impas un cunoscut, care intră în Magazin. Cobor de la Birou, ca să schimb cu acel cunoscut citeva opinii. Coboară şi el -intrusul-, dezinvolt…Încerc un dialog cu amicul meu, să-i spun cum că mă vizitase Garda Financiară şi că sînt nervoasă la culme și supărată foc, din pricina asta, pe cei care mi-au trimis-o, pe sinodali adică -pe cei de la…MINISTERUL IUBIRII de SEMENI!!!; Cîtă iubire!!!- de nu mai ştiu de mine. Amicul, la rîndul lui, înceraca să-mi povestească despre niște necazuri pe care le avea, legat de un CREDIT la Bancă…risca să-și piardă casa!! Nu putem dezvolta însă, fiindcă îsi bagă el -intrusu’- … opinatu’…Mă stăpînesc, cu greu, să-l iau la refec. Nu de alta, dar nu se cădea… „Eu sînt OGLINDA Magazinului!” Aşa îmi spusese, mie, părintele meu drag, scump şi sfînt, Nicodim Bujor!, atunci cînd mi-a dat binecuvîntare pentru deschiderea Magazinului de Obiecte Religioase. Aşa că..nu puteam încălca, acum, consemnul..Intrusul însă nu se jenează să-l abordeze, franc, pe cunoscutul meu, şi-i zice scurt, concis, cum că el are trecere la un Părinte Îmbunătățit de la Sf Munte şi ca bla..bla..îi poate duce un Acatist….Încerc zadarnic să-l pun la punct. El da mai departe, din gura lui bogată, expunindu-şi povestea, cu…ATHOS-ul. Cunoscutul meu îi cade-n mreje şi dezvoltă nu-ştiu’-ce-necaz…Îi las să „dezbată”, şi urc la Birou…Ei au ieșit afară din Magazin, şi după 10 minute intrusul revine la Biroul meu, radiind. Nu l-am întrebat care-i motivul de zîmbeşte..enigmatic. Presupuneam însă! Îi „suflase”,  englezeşte, omului, cunoscutului meu, nişte bancnote de care avea nevoie şi acum era..fericit. A mai întîrziat la mine la Birou, încercînd, inutil, un dialog. Mă călcase atît de tare pe nervi, încît am devenit „agresivă” în exprimare…Nu mă mai puteam controla, şi-i răspundeam ACID la fiecare întrebare. Mă scosese din uz faptul că în Magazinul meu un om fusese tras pe sfoară. Era sub demnitatea mea să îngădui asta. Aşa ca decisesem. Atunci, pe loc, sa-l dau afară. Simtind pericolul, individul s-a retras. Şi-a luat rămas bun, gratulîndu-mă cu nişte bolboroseli ieftine… Am răsuflat uşurată că s-a simţit şi a plecat şi n-am fost nevoită să-l arunc eu în stradă! Dar..n-am uitat. Mă frămînta jongleria individului…Decisesem că dacă va reveni să-l pun la index…

  La vreo 2 zile apare iarăşi, la prima ora, în Magazin. Atentă, de data asta, şi mai rapidă decit el, îl opresc la scară…Descumpanit, oarecum, dă să plece, nu înainte de-a încearca…o strategie-doua…Şi, văzînd că nici una nu ţine, îmi zice FRANC, că are nevoie de nişte bani, că bla..bla..

– „Domnule”, ai greşit adresa! Afară, la intrarea în Magazinul acesta, nu scrie: Asociatie de Binefacere! O zi bună îţi doresc! Cautăţi alt „fraier”!…Sau mergi la muncă…Ori de nu,  întoarce-te la trîndăvia ta, la..Athos…Du-te şi mai fă metanie înaintea lui Dumnezeu…

..A plecat, oarecum, descumpanit….

…………………………………………………………………………………………………………..Dupa După alte cîteva zile bune, cînd deja uitasem de intrus, mă trezesc iarăşi inoportunată de prezenţa lui…Intră, mai mult alergînd, şi-mi spune că a trecut doar să mă salute şi să-şi ceară scuze pentru neplăceri. Îmi întinde o broşură cu rugăciuni primită în tren..: Acatistul Sf Pantelimon. Eu îi dau, în cinstea Sf Pantelimon, un măr pe care-l aveam pe birou…

– Plec la Athos, îmi zice!

– Foarte bine faci! Dacă aici, în lume, nu te adaptezi şi nu-ţi place munca, mergi la Athos…că acolo-s cîinii cu covrigi în coadă!, îl zeflemisesc eu, şi cîte altele nu i-oi mai fi zis….

…………………………………………………………………………………………………

A plecat.

 M-am bucurat că nu a mai reuşit să mă enerveze…şi, eram, totodată, bucuroasă că nu îi voi mai vedea mutra prin cartier…

Nu mi-am bătut mintea să mă mai gîndesc la tupeul intrusului.. Dus a fost…

Care va să zică, 27 iulie 2012, Sf Pantelimon…

Duminică…august, cam la o lună de la „eveniment”, îmi sună telefonul…Un numar cu muuulte-muuulte cifre…Alo!..Alo ( se auzea întrerupt, în felii…Credeam că e cineva de la Roma. O rudă. Nu mă uitasem atent la prefixul de ţară…)!..

– Alo! Sînt..X!, se aude într-un final..Te sun de la Sf Munte! Am numărul tău de pe cartea de vizită a Magazinului! Am luat-o cînd am fost în Magazin ultima oară. Te-am sunat să-ţi spun că…Părintele Iulian s-a rugat pt tine…

– Auuu!! De-acuma să vezi prosperitate pe mine, frăţicule!! Pot să dorm liniştită, ca aia care şi-au depus banii la FNI!!!, îl persiflez io. Dar el continuă, nestingherit:

– Ştii, i-am dat Acatist pentru tine, Părintelui Iulian. De fapt pentru mai mulţi, i-am dat. Că am tot strîns. Cîteva milioane…Acum mai tre’ să muncesc pt Părintele, încă 2 săptămîni, în contul banilor luaţi de la oameni. …Mi-a dat canon Părintele Iulian. Ca eu am strîns mai mulţi bani, dar i-am cheltuit, şi i-am dat părintelui mai puţin, fără să-i spun că încasasem mai mult. Însă Părintele Iulian, care are 90 de ani, mi-a spus că trebuie să muncesc, pentru banii însuşiţi de la oameni, încă 2 săptămîni…Şi acum, asta voi face! Încă 2 săptămîni, CANON! TREBUIE să muncesc pt cei cărora le-am luat bani pentru Acatiste…deci şi pentru tine, subliniază personajul…

– Spor la muncă!, i-am zis sec. Spor la metanii și la… la mîntuire!…

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea; 2012
 
 

Ps: În ziua de 12 ianuarie 2014, căutînd ceva pe Google, descopar ca, DA, chiar există la Muntele Athos, la Mrea Prodromu, un Părinte cu acest nume: Iulian. Acum știu despre cine vorbea acel șmecheraș!! Ierte-l Domnul!

Imaginea de mai jos,  am descoperit-o, mult timp după ce am scris Articolul de mai sus. Iat-o:

                                                                     Pr iulian athos

Lacrima durerii…


…Nu mai poți face nimic, decît doar… să plîngi…să plîngi și… să te rogi! Sau..să speri! De-a surda!!!…

……………………………………………………………………………………………………….

  Ai pierdut -într-un fel sau altul- pe cineva la care ai ținut/ții, pe cineva drag? Te-ai despărțit, dintr-o pricină sau alta???…
Totdeauna se găsesc pricini de despărțire!!! ”Prietenii știu de ce!!!”…

 E greu să descrii tristețea sufletului.
Inima ți se sfîșie și, oricît ai încerca, nu ai puterea să accepți realitatea dură! Îți vine să urli, să-ți strigi durerea… Dar, nu o faci! Taci!…

Taci, chinuit de zdroabă…

Taci, lăsînd lacrimile sufletului tău sfîșiat de durere …să vorbească! Curg în șiroaie, uneori, brăzdînd pe obraz, șănțuind adînc! Ravărsare de lacrimi, revarsare a durerii din sufletul neîmpăcat…

”Întotdeauna exista un om, din doi, care, mai devreme sau mai tîrziu, va plînge!…” după cel…plecat…

Despărțirea este lucrul cel mai greu de suportat de fiinta umană. Și cred că fiecare dintre noi a trăit-o, și nu doar o dată în viață! Am trăit-o și eu și încă o trăiesc și mă simt uneori, parcă, incapabilă să-mi continui viața, fără cel atît de drag mie, care…nu mai este!

Am pierdut, pe rînd, mai mulți dintre cei foarte dragi sufletului meu. Deznădejdea mă asuprește cumplit, dîndu-mi, repetat, tîrcoale, transformîndu-se, de multe ori, în frică, amorțindu-mi, anihilîndu-mi chiar, dorința de-a mai ști și de-a urma sfaturile primite ori…sfatul Domnului Hristos. Toată teoria însușită de-a lungul timpului, nu mai face doi bani în momentul în care ești obligat, prin DESTIN ( Da, eu cred și cred cu tărie!!!, că DESTINUL există și că, ”DESTIN”, nu-i doar o simplă formă de exprimare verbală, ci o formă de…”asuprire spirituală!!!” Și dacă-i reziști e ok! Dacă reușești să învingi  ”asuprirea” sau…s-o convingi  să… dispară, ești tare!!! Dacă nu, ești…pierdut!!!), să o aplici în practica de zi cu zi. O, Doamne! Ce mai pot spune? Căci, se știe!!!.. Tot ce am spus, tot ce spun și voi spune va fi folosit, mai devreme sau mai tîrziu, împotriva mea!!!…

Neputința de a mai putea face ceva că să-mi pot alina durerea, apoi tristețea durerii, mă slăbește și mai mult și mă face să mă simt ca și cum aș fi căzută într-o prăpastie în care, rostogolindu-mă, mă afund din ce în ce mai mult, mă scufund pînă la înec…și mă afund, parcă, cu-atît mai mult cu cît mă lupt mai mult… să ies la liman! Întunericul pune stăpînire pe mine… M-agăț de ceva și, parcă, mă ridic și sper și… parcă prind putere, și-mi zic atunci c-o să reușesc să scap, să mă ridic de tot, să ies din prăpastie, dar …alunec, din nou, iar și iar, și m-afund (iarăși??..)!!! Și luptînd, iarăși dau să m-agăț…încercînd să mă prind, să mă țin de ceva… De CEVA ce-am tot învățat în vremurile în care eram… noi doi, fericiți, împreună: Nădejdea, Dragostea, Credința!…
Și cînd, cu OBIDĂ și ZDROABĂ, cu JALE, cu DOR, cu DURERE îmi vine să urlu, să strig, să sudălmesc, să BLESTEM, să-l trag la răspundere  pe cel care ne-a făcut răul acesta -indiferent CINE!; nu-mi mai pasă!; pe mine, pe el sau …pe alții-, cînd, în durerea fără margini îmi trece un gînd să ”mă cert” cu… Dumnezeu (???!!!; cine n-a făcut-o, măcar o dată-n viață, să ridice mîna sau..PIATRA!!!)-„, îmi revine-n minte, mereu, ca o Salvare supremă…RUGĂCIUNEA. Și-atunci  zic: Doamne, miluiește-l… și mîngîie durerea inimilor noastre!
Căci, nu-mi închipui că el/ea, cel …plecat, nu suferă acolo unde este! Nu cred asta! Chiar dacă suferă, poate, mai puțin decît sufăr eu, de pe urma despărțirii noastre sau sufera ALTFEL!… Chiar dacă, „MORT” sau „VIU”, s-a dus la mai bine decît ne era împreună!…
Și mă rog, înălțînd rugăciune…

Și aștept, și sper, dar…

Singur, el, ECOUL RUGĂCIUNII, se aude în singurătatea…durerii! Iar eu, doar eu, aud…

                                        DUREREA,

                                                               dorului…de el!!!

Și-atunci, îmi zic, și zic:
– Doamne! Nu-mi rămîne decît să plîng! Să plîng …

Nu mai sînt lacrimi…
Plînge doar… sufletul! RĂSTIGNIT! DE…”Trădarea” ta, omule! Plînge sufletul!…

Plînge!…
Uscat! Gol! Îndurerat! Rănit! Însîngerat!…
Ce mai pot face?
Plîng și…MĂ ROG!

Dar…nici LACRIMA, nici STRIGĂTUL, nici URLETUL durerii, nici măcar RUGĂCIUNEA nu pot umple golul absenței celui drag! Nici LACRIMA, nici RUGĂCIUNEA nu-mi pot adormi durerea și dorul de tine…
Uneori, buzele mele nu mai găsesc puterea nici măcar să mai ȘOPTEASCĂ …o rugăciune. De multe ori, cu ultimele puteri, încerc s-o  zic în inimă. Ca să nu mă coplesească durerea si deznădejdea cea cumplită!, o zic neîncetat… În zi și în noapte! În NOAPTEA ce-a rămas nemilos de prezentă…
Ea, RUGĂCIUNEA, izvorăște din IUBIREA pentru tine, dragul meu E!…
Din iubirea pentru voi frații mei care „v-ați grăbit” să… plecați! Și în „graba” voastră, ați uitat de sora voastră mai mică!…

Din IUBIREA pentru tine, scumpă…mama mea! Pentru tine, scumpul meu tată! Pentru voi iubiții mei părinți care nu mai sînteți aici cu mine…(Voi n-ati vazut, niciodată, lacrimile mele! Caci nu lacrimam…văzut!!)

Din iubirea, pretuirea si dorul după, și pentru, scumpul meu și sfîntul lui Dumnezeu, dragul părinte, Nicodim Bujor! Pentru tine Avraamul meu!!!…

Din pretuirea pentru bunul prieten drag, părintele Cristian Baroianu, care, și el!!, prea grabit a plecat!…

Din dragoste pentru tine, Iacob Ivanof, care prematur și IREMEDIABIL ai plecat dintre noi!, lasîndu-ne ca ultim cuvînt, o Sfintă Binecuvîntare: ”Mergeti cu Dumnezeu!”…

Din dragoste pentru voi TOȚI care…ați plecat! Fiecare după cum i-a fost lui rînduit din veac!!! Si nu mai sînteți aici, cu mine. Ca să mă mîngîiați cu prezența voastră!
Singura mîngîiere-mi este, acum, RUGĂCIUNEA! Da nu-mi mai e, parcă, îndeajuns! Oricît de multă ar fi…

Domnul Hristos tace! Deși ÎL simt cum PLÎNGE… și EL… uneori, dimpreună cu mine!…Pentru…mine!!! Plînge, desigur, și pentru voi, cei plecați… Caci dorul din noi, și pe EL, ÎL doare! CRED asta! Si CRED, cu tărie!…

În inima mea e un gol imens! Gol lăsat de dureroasa absență a celui drag, plecat!

Gol ce s-a lărgit, repetat, prin plecarea celor atît de mulți dintre cei dragi ai mei!

Gol ce se-adîncește într-o tristețe continuuă, apăsătoare, ucigătoare!

Gol și tristețe ce transformă totul în Hău!

E prea mult!!!…

Prea mulți sînteți cei care, nemilos, ați plecat…

Tot mai des mă simt copleșită de durere… De amintiri… De, DE CE-uri?, cărora nu le găsesc răspuns ori cărora le găsesc mai multe răspunsuri! Răspunsuri care mă fac să mă răzvrătesc mie însămi și…SOARTEI! Sau… unor SORȚI!! SORȚI ce-au fost aruncați de pe nu-știu-unde, de nu-știu-CINE!!!….

Proastă încercare!, din partea mea. Pentru ca ea, SOARTA, scoate colții și mai abitir! Iar cel/cei care au aruncat SORȚII își revendică DREPTURI,  îngenunchindu-mă! Eu dau să mă ridic, dar ei, STĂPÎNII (Soarta/SORȚII -cei care m-au cîștigat la Tumim și Umim, acele două bile ce-s rotite-n pumn, precum o Ruletă rusească!!! ), mă asupresc și mai rău și mă readuc în genunchi! Și-atunci, cînd mă văd pusă-n genunchi, iar și iar, îmi zic, c-ar TREBUI să încep… să mă rog! Să mă rog! Iarăși și iarăși…să mă rog! Și…mă rog! Uneori timid…fără nădejde (Ce nădejde-aș mai putea avea? Cînd Soarta mă joacă la Ruleta Rusească?)…

Mda, știu! Știu! Îmi dau seama că sînt slabă în CREDINȚĂ și NEPUTINCIOASĂ în fața DURERII ce doare ACUT! Cine nu e?…

Și iarăși  mă rog și …plîng!

Plîng neputincios, tăinuit…

Nu mai sînt lacrimi…

Nu-mi mai curg demult pe obraz.

Sînt alt fel de lacrimi!

Lacrimi izvorîte dintr-o inimă îndurerată, o inimă rănită, SFÎRTECATĂ, sîngerîndă!

Durerea despărțirii de cel pe care ți-l împropriaseși e cumplită!

Durere după cel pe care l-ai încuibărit în inima ta și el, a ..plecat!!, e DURERE ce DOARE!!! Și arde, PROFUND!  Arde, uneori MOCNIT, alteori cu FOC ARZĂTOR, cu FLĂCĂRI și JAR ce aprinde totul in juru-ți!  Căci, prea TE DOARE…PLECAREA aceasta!..

Și TE DOARE, fiindcă tu știi că inima ta nu avea pentru el decît: INTRĂRI!…

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Fie, Doamne, lacrimile mele ofrandă adusă ȚIE și izbăvește-l (i) pe cel (i) care mi-a (u) pricinuit incomensurabilă… durere!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Mai am o speranță. Ultima?!…
Știu că despărțirea-i trecătoare! Ca orice lucru pămîntesc… Și știu că: ne vom REGĂSI!

Și veni-va ea…ziua… în care…Domnul va șterge lacrimile de pe sufletul meu…

                                                                                       …..și al tău!…

 
(Dragului meu E; părinților și fratilor mei.., scumpului meu părinte Nicodim Bujor, bunului pr Cristian Baroianu, necunoscutului-cunoscut Iacob Ivanof)
(… )
Antoanetaanto in ajun de craciun