Archive for 27 iulie 2019

Știați că Dumnezeu este glumeț?Nu? Vă spun eu că da.


Știați că Dumnezeu este glumeț? Nu? Vă spun eu că da. Iată: Uimită de marile realizări ale Părintelui Isaia (de la Negresti), datorită CREDINȚEI lui nestrămutate, zic io dimineață, pe când îmi făceam rugăciunea: Doamne, sporește-mi și mie CREDINȚA. Și…mai după amiază, mi-a sporit-o! Mi-a trimis o găleată cu pește proaspăt!! Simbolul CREDINȚEI!!! 🤭🤭🤭 Nu-i așa că Dumnezeu se mai ține și de șotii?? Thanks GOD!
Să consumăm, așadar…
Însă nu înainte de-a vă lămuri șarada. Plec de-acasă pe la ora 15,00. Mă duc spre Bucur să iau niște roșii de la Piață (în ideea că găsesc roșii româneșri, -că de hălăciuga din miezul celor de la Shop & Go m-am săturat, fiindca le cumpăr de-acolo și le-arunc când ajung acasă-, și că, poate, și ceva mai ieftine, dar, stupoare, la Piața Bucur roșii nu erau, în plin sezon, decât doar ici-colo, dar și alea tot de cultură, bine chimicalizate, și la preturi astronomice). Cobor cu o stație mai înaintea Pieței, cu gând să mai merg pe jos, să mai iau aer și să mai casc ochii pe la Buticurile din zonă (nu cumpăr, doar vreau să știu ce mai e pe Piața, ce Magazin românesc s-a mai închis, cine a mai dat faliment pe Moșilor, unde abundă Casele de Schimb valutar, evident, nepatronate de români). N-apuc să mă dezmeticesc după coborârea care-a avut loc ca la ”jocurile olimipce de lupte greco-romane”, că mă strigă cineva. Era o tipă care avea/are să-mi returneze o sumă de bani cu multeee zerouri, sumă ce mi-o datorează de 9 ani (Ei bine, eu mi-am scos din cap asta, nu mai consider ca tipa imi mai e datoarea, doar ca ei nu i-am spus, o las sa fiarba, merita, macar pentru…dar azi nu vreau sa fiu rea, asa ca n-o sa folosesc cuvintul …nesimtire🤭🤭🤭!!). Își deschisese în zonă un Butic. Ea mă văzuse, eu nu. Crezând însă că am văzut-o, s-a simțit, și m-a strigat. Schimbăm câteva cuvinte, printre care imi spune ca abia a deschis si ca, decum se va restabili, va stringe si imi va da banii. Aș… Nu era prima oara cind auzeam Balada asta…Eu n-am avut nici o tresărire când am văzut-o, n-aveam apăsare că ea are să-mi returneze o pestelcă de bani, am uitat de asta demuuult, n-avea ce spera, mai ales ca tipa dăduse faliment -din toate punctele de vedere, și financiar, evident-, nu mai speram sa-mi vad banii și nu speram și gata, mi-a luat demult gindul de la banii ăia, și-o compătimeam chiar; Făcusem cândva afaceri prospere cu ea, (și cu frații ei, mandatari toti, deci, ii iertasem datoria, doar ca omisesem să-i spun. Și taman când lamentațiile ei erau in toi, apare un nene cu-o undiță-ntr-o mână și cu-o gălețusă-n cealaltă, și-i zice:
– Uite, ți-am adus peștele ăsta!
-Nu-l vreau, du-te de-aici, că nu-l vreau!
– Hai că am venit special să ți-l aduc, știu că dumneata la sărbători gătești pește (era preseara zilei de Sf Pantelimon)!
-Da, știi bine mata, dar eu mâine plec din București, mă duc la o Mănăstire cu harul Sfântului și n-am timp să-l gătesc!
-Poate-l vrea doamna?, zice rumânu. 
-Aaa, da, dă-l încoace!, îi zice tipa.
Și, nici una, nici două, ia găletușa cu peștele de la pescar și mi-l dă mie, în semn de bogdaproste!! No, Thanks, GOD!!
Reclame