Archive for 30 aprilie 2019

Săptămâna pătimirilor…mele!!


2019, 21 april, începutul săptămânii patimilor.

Ce-mi vine mie, care nu beau sucuri de niciun fel, -aproape ca-ntr-un canon respectat cu sfinţenie-, îmi cumpăr dintr-o dată două cutiuţe de pepsi şi le beau pe nerăsuflate, deşi mă tăiau la lingurică de reci ce erau. Pe urmă, ca un făcut, vine o tipă la mine şi scoate din traistă… o cutie cu pepsi, pe care mi-o înmânează, iar o alta şi-o desface sieşi. Am desfăcut şi acea cutie şi, de la prima înghiţitură, foarte rece, gâtul a refuzat-o. Am pus cutia deoparte. Una ar fi fost prea puţin, dar 3 era deja…forte mult!! Presupuneam ce mă aştepta, căci gâtul meu dădea semne de nemulţumire pt că-l agresasem, o dată cu pepsi (sucul, cu care gâtul meu nu era obişnuit), a doua oară cu pepsi ff rece (ceea ce era iar neobişnuit gâtului meu, eu care nu consum apă rece niciodată, nici vara nu am apa pusă la frigider). Presupuneam, aşadar, ce mă aşteaptă, dar…de la a presupune, până la a înfrunta realitatea e diferenţă enormă.

Seara, la culcare, am început să bat tobele. Si..le-am tot bătut, apoi, zile şi nopţi, tuşind până la piederea respiraţiei şi sufocare. Nimic din pilulele cu care am încercat să mă doftoricesc n-a dat rezultate!! Si-am încercat, la greu!! Am grohănit, de-am crezut că, la un moment dat, o sa-mi ceara vecinii evacuarea…

Ieri m-am simţit mai bine, m-am ridicat din pat chiar citeva ore. Mi-am zis că, gata, mi-oi fi ispăşit pătimirea. Dar nu. Asta noapte am inceput să tusesc, din senin, şi-am tuşit până mi-am pierdut suflul. Am văzut moartea cu ochii, in mai multe rinduri… La un moment dat, în cele citeva secunde, cind mi-a revenit suflul, m-a străfulgerat un gind: mămăligă!!! Ah, da! Numai de-aş avea putere s-o fac. Incovoiata de tuse, aproape fără suflare, am reusit sa incropesc terciul. Norocul meu c-aveam mălai in casa, eu care…nu mănânc mămăligă!! Mi-am pus compoziţia la git şi, continuind baterea tobelor, am ajuns in pat. Am tuşit şi-am tusit, si-am tot tuşit!! Dar intre timp gâtul se-ncălzea şi simţeam local o stare de binecuvintare. A incetat, subit, tusea, şi-am adormit!! M-am trezit. Imi căzuse bandajul miraculos de la git. M-am ridicat, am facut alt terci si am repetat faza. Am readormit, oblojită de bandajul cald din jurul gitului, care-mi dadea o stare de bine.

Dimineata am reluat faza. Tusea s-a mai domolit. Am reusit sa si maninc ceva, dar…nu mi-e foame!!

Cit am pătimit saptamina trecuta, chiar nu m-a deranjat, cu toate ca n-a fost deloc fain, dar cind mi-am dat seama ca vrăjmaşul vrea să mă ţină captivă, punându-se pe capul meu şi săptămâna asta, deja lucrul acesta m-a scos din sărite. Ei, şi! Ce poţi să faci, când ţi-e scris să pătimeţti? Si ce e mai enervat cind şi preaiubitul vodafon -care, altfel, mă gratuleaza şi mă mângâie pe cap, că vai sunt un client credincios si ca ma rasplateste cu nu stiu cite mii de rahaturi fezandate-, acum 3 zile ma anunta scurt ca…mi-a expirat creditul şi că…trebuie sa-ncarc!! Usor de zis, greu de realizat din pat. In cazul meu, altii butoneaza telefonul de doua ori si..gata incarcarea, dar…nu e cazul meu! Iar şi mai enervat, cireaşa pe tort, au fost…mesajele, care intrau val, care spuneau unul şi acelasi lucru: Paste fericit!!! Îhî!!..

.