Archive for 11 noiembrie 2018

Cu rîsul la mormînt!…


Art preluat de pe site:

https://ioncoja.ro/cu-risul-la-mormint/Cu rîsul la mormînt!…

Primit de la Nicolae Doftoreanu din Bucuresti – patriot roman
MIHAI ANTONESCU
De obicei, într-o republică, atunci când moare o regină, e sărbătoare, nicidecum prilej de doliu naţional. Bine, acum, în istorie, poporul era de faţă la trecerea în eternitate şi putea arunca în voie cu pietre, cepe, mere putrede şi cotoare de varză.
Când a răposat Regina Ana, poporul n-a fost de faţă. Poporul n-a fost de faţă nici când a trăit Regina Ana. Poporul vieţuia în România, defuncta s-a născut în Franţa, a locuit în Spania, Portugalia, Statele Unite şi a murit în Elveţia. Când era în viaţă, nimeni n-ar fi recunoscut-o pe regină pe stradă. Foarte puţini ştiau că există şi mai puţini ştiau cum o cheamă.

Regina Ana n-a fost de fapt regină. S-a căsătorit cu un domn care nu mai era rege. Nici când a fost rege, săracul, n-a prea fost rege, nu l-a lăsat taică-său, nu l-au lăsat Mareşalul, ruşii, comuniştii. Cred că doar atunci când a abdicat, lumea şi-a dat seama că a avut un monarh, exact cum, atunci când Ana a murit, lumea şi-a dat seama că Maiestatea Sa era însurat.

Acum că a murit sărmana femeie, toţi suntem trişti. Atât de trişti că ne punem problema unei zile de doliu naţional. Soţia Preşedintelui, şeful Republicii, spune că a admirat-o şi a iubit-o pe Ana. Probabil că e monarhistă în suflet şi a acceptat cu greu ideea că e măritată cu un uzurpator. Klaus se uită la televizor şi-şi dă seama cu cine stă în casă.

La televizor, toţi sunt trişti şi uşor încurcaţi că nu pot folosi toate echivalentele lingvistice pentru a relata moartea: nu pot spune „a plecat dintre noi” sau „ne-a părăsit”, că e impropriu, săraca femeie n-a fost niciodată printre noi; nu se poate afirma nici că „a pierdut lupta cu viaţa”, ca stereotip mediatic suprem, căci, observând longevitatea, putem spune că a fost meci egal, decis în prelungiri. Nici măcar colocvialul „a dat ortu’ popii” nu e potrivit, Ana nefiind ortodoxă. (În anul 2016, BOR nici nu i-ar fi dat voie lui Mihai s-o ia de nevastă)

Suntem trişti pentru că suntem needucaţi! Când moare un cap încoronat, nu e loc de tristeţe, ar fi o ofensă adusă succesorului. Când o să treacă în nefiinţă Regele Mihai, ne vom bucura pentru moştenitorul tronului! Dar… care moştenitor? Radu Duda? Nu, el va fi prinţ consort. Pe tron va urca Margareta. Dar… nu există tron!

Rămâne de văzut dacă nu apare vreun alt pretendent (Ar fi posibil, e unul şi nu mai e la puşcărie, e sub control judiciar. Tehnic, lupta dinastică nu e descrisă de regimul de restricţie şi, dacă învinuitul se prezintă la sediul organului de poliţie în datele şi la orele indicate, poate să se şi întronizeze dacă pofteşte, în timpul său liber.)

Ana va fi înhumată la Curtea de Argeş. Nu se ştie precis dacă văduvul Mihai va putea participa la ceremonie. E ironic să fii înmormântat într-un loc în care nu te-ai născut, n-ai trăit şi n-ai murit, în prezenţa unor oameni necunoscuţi, cu care n-ai avut nicio treabă, dar în lipsa bărbatului cu care ţi-ai petrecut cea mai mare parte din viaţă.

Mihai nu se ştie dacă va fi la Curtea de Argeş, în schimb vor fi militari în uniformă de paradă. Pentru a avea parte de onoruri militare, Regina trebuie decorată. Decoraţiile se dau în principiu pentru merite deosebite, cam ca diplomele de doctorat. Dar să nu ne batem capul cu practici şi principii anacronice.

Dacă nu va veni acum, Mihai va sosi cu siguranţă la propria sa înmormântare. Se pare că România e un loc de veci bun.

Poate că şi Charles Prinţ de Wales va dori să fie îngropat la noi. E mai ieftin ca în Anglia, mai ecologic şi, în plus, Coroana Britanică va putea păstra, strategic, un picior în Uniunea Europeană. La fiecare parastas va trebui să dăm viză rudelor, n-avem ce face.

Până atunci, lui Charles îi place în România şi viu fiind. Petrece mai mult timp la noi decât regele nostru. În plus, pe banii lui. Casă şi-a luat singur, de la particular, nu de la Stat, ba îşi plăteşte şi taxele. (Ei, şi aici e o şmecherie, căci Prinţul a scos la închiriat casa de la Viscri şi cred că are de gând să-şi ia chiria cu el în Anglia, ca Papalekas. Poate lansează o modă şi o determină şi pe maică-sa să nu mai ţină goale toate castelele alea construite de Plantageneţi, şi să mai aducă un ban în casă, de pe urma unui botez, a unei cumetrii. Poate să închirieze baronilor locali, am auzit că şi în Anglia au de-aştia)

E bine că ţara asta, care nu atrage turişti, nici investitori, nici măcar Fonduri Europene, aduce regi de toate naţiile, vârstele şi semnele vitale. Când ne vom fi mutat cu toţii în străinătate, nu se va putea spune despre România că e un loc pustiu, ci unul exclusivist, nu foarte populat, frecventat doar de capete încoronate.

Imaginea României va câştiga enorm, căci despre un rege mort, îngropat la noi, se va spune că „acum e într-un loc mai bun”.

*
Nota redacției: Excelent comentariu! O capodoperă! Aferim, cui l-a scris! M-aș fi bucurat să fie domnul Nicu (Cohen)!
O întrebare: cine e doamna din fotografie? Căci domnul, după urechi, nas și unghiul facial nu poate fi decât ”Nicu al nostru„!
Nota mea, A.R.: Excelent articol! Felicitari dlui Nicu Doftoreanu!(Cel din fotografie; scriitor)
Reclame

Coliva lui Cărtărescu


Articol preluat de pe site:https://ioncoja.ro/coliva-lui-cartarescu/

 

Coliva lui Cărtărescu

Coliva lui Cărtărescu

1. Domnule profesor ION COJA, înțeleg că ați văzut pe DIGI TV interviul lui Mircea Cărtărescu și puteți comenta liniștit ideile colegului dumneavoastră, în cunoștință de cauză.

Am văzut interviul și, mai înainte de a zice o vorbă despre Cărtărescu ca avocat al LGBT-iștilor, fac constatarea, pentru mine neplăcută, că toți cei care au comentat deja, critic și ironic, spusele lui Cărtărescu la Digi TV, au trecut cu vederea prima parte a interviului, pentru mine mult mai importantă, șocantă chiar, când i s-a cerut marelui scriitor părerea despre cum fuse prezentată la TV festivitatea de comemorare a luptelor de la Mărășești și Oituz! Am văzut și auzit interviul care ne-a dezvăluit un Mircea Cărtărescu mercenar, al scrisului, al vorbitului în public! L-am văzut pe Cărtărescu mirându-se și criticându-l, chipurile, pe Johannis, că rabdă să fie văzut și filmat în compania unui Dragnea sau Tăriceanu!… Reproș retoric și slugarnic, sau prostănac: Johannis nu putea evita soțietatea celor doi! Nu avea de ales!
Desigur, Dragnea și Tăriceanu sunt politicieni suspectați de toate fărădelegile curente la aleșii noștri, toate din speța corupției, a furtului din avutul public!… Cel puțin așa sună acuzațiile din presă, chiar dacă până acum în instanță cei doi și mai ales Liviu Dragnea au ajuns pentru niște fleacuri, abuzul magistraților fiind evident, rușinos de evident! Dar cum e posibil să zici că Johannis se compromite în tovărășia celor doi, cum să te scandalizezi că „îi tolerează în preajma sa” pe Tăriceanu și Dragnea, când lucrurile stau exact invers: Johannis, pentru fărădelegile sale, nu e de admis și de tolerat nici măcar să-ți dea Bună ziua!
Partea aceasta a interviului mi s-a părut cea mai interesantă, mai jalnică pentru un individ atât de „special” ca Cărtărescu, de la care pretențiile publicului pot fi maxime! Desigur, fiecare cetățean este liber să aibă despre oricine o părere, bună sau rea! După cum vrea „mușchii săi”! Dar pentru un scriitor, mare sau mic, este obligatoriu să-și întemeieze opiniile și simpatiile politice pe anumite principii morale, a căror prețuire publică este definitorie pentru condiția sa de scriitor, de intelectual cu pretenții de lider și formator de opinii, de caractere!

2. Mă puneți pe gânduri!… Vă referiți la cele șase case șmecherite de domnul primar din Sibiu?!

Am uitat de casele alea!… Mai pune-te o dată pe gânduri și vezi ce…

3. Vă referiți atunci la înfierile de copii pe care Johannis le-a intermediat?

Puțini dintre răufăcătorii de după 1990 se fac vinovați de o crimă mai dezgustătoare: trafic cu ființe umane, trafic cu copii! Unde, domnule Cărtărescu, în lumea civilizată pe care o invoci în interviu, s-a mai pomenit să ajungă președinte un ins care s-a îmbogățit din traficul de copii?! Este lucru cert, de nimeni negat, nici măcar de inculpatul Johannis, că s-a ocupat de mai multe înfieri ilegale, și nu pe gratis! Iar în fața acuzației / suspiciunii că unii dintre acești copii au fost sacrificați pentru a li se preleva organele, numitul Johanis nu a putut prezenta nicio dovadă că aceste orori nu s-au produs!

4. Ce dovezi ar fi putut aduce?

Ar fi putut aduce lista cu adresele din străinătate unde pot fi căutați și găsiți acei copii înfiați la începutul anilor 1990. Simplu! Și ar fi dovedit astfel că s-a interesat de soarta acelor copilași să nu ajungă piese de schimb! …Eu am ajutat un fost coleg de liceu stabilit în Germania să înfieze o fetiță. Vă pot da adresa sau numărul de telefon la care puteți lua legătura cu familia sau chiar cu fata, bună vorbitoare a limbii române, ba chiar și a dialectului aromân!… Mi-e greu să-i înțeleg pe ziariștii și comentatorii politici care i-au trecut cu vederea lui Johannis aceste păcate – crime în viziunea mea! Dar mi se pare degradant și înjositor ca un scriitor, un om sensibil, părinte de copii, ca Mircea al vostru, să nu aibă nimic de zis împotriva unui monstru ca acest Johannis!
Da! Știu că alți politicieni au fost și „mai” monștri! Johannis a scos ilegal din Țară vreo 20 de copii, familia Valeriu Stoica a făcut pierduți în Europa vreo 200 de copilași, zic unii și îi cred! Nu știu dacă familiei lui Valeriu Stoica i s-au cerut public detalii despre aceste înfieri, câte vor fi fost ele în realitate! Dar despre Johannis știm că a fost acuzat public pentru felul cum s-au făcut aceste înfieri, i s-a cerut adresa unde pot fi găsiți copiii înstrăinați, iar el nu a putut da nicio relație despre acei copii, unde se află acum și în ce stare! Iar autoritățile nu s-au deranjat să declanșeze vreo anchetă…
Nu s-au implicat nici ziariștii. Și nici scriitorii care ies în public să comenteze acțiunile clasei politice!… Nu credeam că Mircea Cărtărescu îmi va oferi motive de dispreț și dezgust! Căci despre dispreț și dezgust este vorba! Auzi la el!… Pe cine s-a găsit colegul nostru să ni-l ofere ca model!… Nu numai Dragnea și Tăriceanu se pot uita de sus la infractorul Johannis, dar chiar și Băsescu, celălalt președinte pe care îl slugărește Cărtărescu! Mă, băiete, mă, scriitorule sensibil la dramele omenirii ce ești, cum grijania mă-sii reușești să uiți de copiii aceia?! Imaginația ta creatoare n-a intrat în funcțiune?! Nu te-ai gândit la fiecare copilaș în parte ce s-o fi întâmplat cu ei?…
Literar vorbind, este un subiect de roman întins pe mii de pagini! Ai scris măcar una despre acest negoț criminal?! Iar dacă n-ai scris nicio pagină, niciun rând, niciun cuvînt, acum, când îl faci pe criminal model național, nu ai vrea să ne explici cum reușești să treci peste acuzațiile dovedite că găinăriile cu infierile ilegale ar putea fi în realitate niște crime cumplite?!

5. A avut domnul Cărtărescu cuvinte de laudă și pentru discursul rostit de Johannis la Mărășești!

Adică Cărtărescu nu știe că discursul lui Johannis a fost scris de altcineva, nu de neamț?!

6. Nu cumva i l-a scris Mircea Cărtărescu?!

Te pomenești!… De azi înainte îl cred în stare de orice ticăloșie! S-o facă sau s-o tolereze!

7. După câte știu și dumneavostră ați scris texte pentru un președinte al României, să fim cinstiți!

N-am ascuns asta, ba chiar m-am lăudat pe Internet. Diferența față de cei care îi scriu textele lui Johannis sau Băsescu ori altui fost președinte constă în faptul că eu am refuzat să fiu plătit pentru acele texte, m-am considerat onorat și mulțumit că pot să lansez cuvintele și considerațiile mele pe câteva subiecte pe care le am la inimă, punându-le sub autoritatea instituției supreme: românii din diasporă, Grigore Vieru, Învierea Domnului… Astea au fost subiectele abordate. Am scris numai ce am vrut eu! Am fost mulțumit că acele texte scrise „din mine” au avut o bună difuzare! Îți dai seama!… Presa a comentat întrebându-se cine a scris acele texte!… Erau prea bune, probabil, ca să le fi scris Ion Iliescu… Așa că nu s-ar putea spune că am înșelat publicul! Așa cum face Cărtărescu lăudând nu știu ce reușite ale Neamțului, prin străinătățuri! Nimeni, domnule coleg, nu-l invită pe Johannis decât ca reprezentant al funcției! Și-l invită bine informați asupra inteligenței și altor capacități profesionale ale neamțului. Și nu-l invită ca să-i ceară părerea, ca unui partener egal!…
Mă întorc și zic: într-o lume normală, vînzarea de copii prin care s-a îmbogățit Johannis îl ducea întins la Jilava, nu la Cotroceni! Ai altă părere, domnule Cărtărescu?

8. Cum apreciați comentariile marelui scriitor privind „scena din jurul colivei”, afirmația sa că asemenea scenă „dizgrațioasă” e de neimaginat la o comemorare ținută într-o țară civilizată?

Mai înainte de orice, este o prostie mare pe care a rostit-o individul! Ce să caute coliva în alt spațiu cultural, în Occident?! Nici eu nu-mi pot imagina coliva la o comemorare organizată de guvernul suedez sau american! Dar zic și că pentru mine e de neimaginat o comemorare românească fără tămâie și colivă! Iar pentru morții nenumărați de la Mărășești să-i comemorezi fără colivă și tămâie ar fi fost o fărădelege! O blasfemie!… De o sută de ani acelor morți li se cântă „veșnica Pomenire”, după rânduială, cu coliva și tămâia aferente! Ce l-o fi deranjat pe caraghios?! Ce, mă?!…
…Auzi la el, cică Dragnea și Tăriceanu „nu-s nici pe departe la înălțimea și la puterea de discernămînt etic a lui Johannis”! „Discernămînt etic” la Johannis?! Cum a putut să spună o asemenea enormitate?! Cum a putut slugărnicia să-l ducă așa de departe?! Și cum de nu l-au taxat pentru asemenea vorbe nerușinate partenerii de pe platoul DIGI?!
Domnule, Dragnea o fi furat din averea publică, ceea ce după mentalul românesc este mai tolerabil decât să furi de la persoane fizice, oameni pe care să-i scoți din casa lor, iar casa s-o închiriezi pe bani mulți la o bancă, cum a făcut președintele infractor! În povestea cu casele lui Johannis găsim un amestec de găinărie, golănie, cinism, nesimțire și aroganță, dar și prostie, cum nu mai întâlnești la nimeni dintre penalii clasei politice!

9. Pot să mă întreb cum de a ajuns președinte de Țară un asemenea specimen?

Întreab-o pe Merkelița, pe alți lideri europeni, serviciile speciale și mai ales întreabă-i pe ziariștii și politicienii care au tăcut, în frunte cu Ponta, chipurile adversarul lui Johannis! Întreabă-i pe ceilalți candidați la președinția României din 2014, care și ei au tăcut pe acest subiect, în loc să facă din el calul de bătaie al campaniei lor electorale! Ce înțelegere a funcționat între ei? Și mai întreabă-i chiar și pe Dragnea și Tăriceanu, de ce nu pornesc procedura de demitere a monstrului?! A prostănacului!

10. Pe Mircea Cărtărescu ce l-ați întreba?

Nimic! Curtea s-a edificat!… N-am ce să-l mai întreb! Domnule, eu sunt naționalist, înainte de a fi scriitor! Când am citit că Mircea Cărtărescu visează și vizează premiul Nobel, în sinea mea eram pregătit să mă bucur sincer pentru asemenea reușită. Probabil pentru că nu citisem mai nimic din opera neisprăvitului, dar mergeam pe mâna nevestei mele care, cu ani în urmă, îl citea cu plăcere. I-a mai trecut, de când au apărut pe piață Șeitanii…
Oricum, prin comparație cu zeci de premianți Nobel, printre scriitorii români număr ușor de tot câteva zeci de scriitori care meritau mult mai mult onoarea acestui premiu. De la mine în sus suntem vreo treizeci de autori, cel puțin, nobeleabili! Mai exact, treizeci și șapte, dacă îl scădem pe omul nostru! Nu mai merită niciun premiu! Nici măcar premiile deja primite! A făcut de rîs lista noastră!

11. Dacă lucrurile stau așa, nu mai are rost să vă întreb ce părere aveți despre discuția de la DIGI referitoare la referendumul pentru familie, în partea a doua a interviului!

Am aceeași părere: o înseilare de prostioare. Nu-i de vină cine le spune, de vină sunt cei ce le fac propagandă și difuzare în public, fără să-l tragă de urechi sau de mânecă pe bietul rătăcit!

12. A făcut-o chiar cel în cauză, revenind pe Face Book cu o postare mai cuminte. Să-i mai dăm o șansă! E vorba totuși de Mircea Cărtărescu!

Este părerea și decizia dumitale! Să fii sănătos! Eu nu pot să-l iert!
…Îl voi ierta, creștinește, pe Mircea Cărtărescu numai dacă reușește prin asemenea ticăloșii și pișicherlâcuri să primească premiul Nobel!… Să țină la preț! Să nu se vîndă pe „iaurt și gogoșele”! Să trădeze cât o vrea, să se vândă lui Soroș sau multinaționalelor, să scrie despre Holocaustul din Transnistria o epopee tragi-comică, să-și vîndă nevasta la pachet cu amantele, să ia ori să dea șpagă câtă i se va cere, dar numai să fie sigur că va primi pentru asta un Nobel, două! Stăm prost la acest capitol! Ne-au luat-o și bozgorii înainte!… Eu, ca naționalist… Mă înțelegi mata!

.

A consemnat Nikita Vancea
Buriaș, 11 august 2017

https://ioncoja.ro/coliva-lui-cartarescu/