P R I E T E N E, de Virgil Ursu Munceleanu


virgil ursu m

Bună DIMINEAȚA mai pe la… PRÂNZUL… SERII !

Forțat ca să veghezi când somnul te ciupește
Și s-adormi tun când focul se ridică,
E cum ai da la câine să mănânce pește,
Iar cele mai lungi oase la pisică!

De-aceea „nefirescul” se schimbă în „firesc”,
Iar oamenii urăsc și nu se mai iubesc!
La NOI se-ntâmplă asta când viața-i anormală…
Exemple să luăm din lumea animală!

Câinele este singura ființă în stare să-ți lingă mâna cu care tocmai l-ai lovit!… Deci… să fim mai înțelegători și, mai ales, toleranți, față de semenii noștri, că VIAȚA, oricum, e grea și-i numai… una!
………………………………………………………………………………………….

Mi-e teamă că mâine nu vom ști
Să facem totul ca la carte,
De-aceea verbul „ a iubi ”
Să-l conjugăm până la moarte!

Virgil Ursu Munceleanu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: