Bucuria dăruirii


Găsesc o postare, aparţinând unei fiinţe dragi (Liliana Rotaru):

“Important e să fii fericit, nu să pari fericit….!
Ştiu cum a fost să mimezi….groaznic….!!
Aşa că indiferent de vremi şi de vremuri….  de situaţii….şi de Cruce…..fiţi fericiţi….!!!
Din nimic şi în nimic poţi găsi ..Fericirea
Mai puţin în LUCRURI MARI…..
Seară frumoasă!!!”

Şi răspunzând zic: Lucrurile „mici” devin „mari„, „crucea” pare mai uşoară când vremea e bună, cu soare nu prea torid, şi când vremurile-s promiţătoare şi rodnice!!! Atunci dispare şi mimarea fericirii şi vine…împlinirea! Numai ea, împlinirea, te poate face să vibrezi, cu sufletul, şi să zâmbeşti cu inima larg deschisă!

 

Unul dintre lucrurile „mici” devenit „mare” s-a-ntâmplat aseară, 30 aug 2107, dar are ca început, niţică vreme în urmă, când eu am ajuns la Aeroport, la Otopeni, prin iulie, cu scopul de a  o întîlni pe Liliana R, care mi-a dăruit ceva, un lucru..”neînsemnat” -ar zice unii. Un pachet de ROSTA.

Cafea ROSTA

Grozavă cafea! Mă delectez de atunci, în fiecare zi, cu acest produs de calitate (Produs despre care am să scriu un alt articol, fiindcă beam, dar nu ştiam ce beau, şi nu ştiam de ce ceea ce beau e atât de bun!! Instinctiv, la câteva zile după ce primisem pachetul, pe care-l pusesem într-un dulăpior din bucătărie, printre alte acareturi, fără să mă uit ce anume e în pachet, l-am luat, tot instinctiv, şi l-am desfăcut, fără să ştiu că desfăcusem acel pachet primit de la Liliana pe Aeroport!!…).

Aseară mă vizitează BĂTRÂNICA aceea care mi-a dăruit muulte cărţi (https://ivanacristescu.wordpress.com/2017/03/20/carti-carti-daruri-de-mare-pret/

) şi cu care m-am împrietenit, şi-mi mai face, când şi când, cîte-o vizită; are pasiunea scrisului şi nah’…. Delicată, subţiratică precum un fir de păpădie, calcă pe gresie cu sfială (ca să nu alunece; e cu papucii de casă!!, iar gresia mea e alunecoasă RĂU şi nepotrivită tălpilor papuceilor ei..), de un bun simţ ce-i rar întîlnit, se sfieşte parcă să spună ce-o doare! Dar eu o-ntreb:

-Nu doriţi să vă fac o cafeluţă?? Am o cafea super-mega-fainăăă!! Am primit-o de la cineva! Parol că n-aţi băut aşa bunătate!!…

Vede calculatorul deschis şi zice:

-Scumpa mea, nu vreau să te deranjez! Aveai treabă şi te-am intrerupt!…

–Ei na’! haideţi, dacă tot m-aţi “deranjat”, măcar să fie “întreruptul” cu folos! Că tot îmi crăpau ochii în orbite de la “statul” pe calculator!!…Ş-apoi, o cafeluţă ne-ar prinde bine la amândouă! Şi mai sporovăim şi noi niţel, la aburul cafelei!!

Femeia desigur că-şi dorea cafeaua, dar nu îndrăznise să-mi spună. (Ea n-are aragaz, n-are frigider, n-are…multe!!, dar are ceva ce multor bogaţi le lipseşte, are cultură şi are…bun simţ!) Dar eu am intuit că nu trecuse ea “întâmplător” pe la mine, la o oră de..”maximă audienţă!!”. Şi-am dat fuga la bucătărie! Singurul scop în care este vizitată bucătăria mea şi utilizat aragazul meu (un ditai OBECTU’ de la unamienouăsutetoamna, din acela cu ceas pt cuptor, ceas ce ticăie şi acum, dar nu în aragaz, ci într-un sertar unde-i aruncat, spre păstrare, de fro’ treij’de  ani!! –deh’, noi nu facem cozonaci, să trebuiască cronometru!!), este acela al preparatului…cafelei!! (Şi, uneori, dar destul de rar, câte un ceai, spre echilibrarea, oarecum, a balanţei toxinelor din organismul unui mare consumator de..cafea!! ) Deci eram în…elementul meu acum. Preparam o cafea!! Când  am ajuns cu ceaşca (acum nu vă închipuiţi cum că ceaşa ar arăta ca un degetar!! Nuuu! Ci e o ditai stacana, o cană  mare, făcută din lut de un olar destoinic! Şi, SÂC!!, are şi boabe de cafea pe ea!! Dar asta abia acum, când scriu, am observat!!  cana cafea ), şi am pus-o în faţa femeii, a fost mai ceva ca în reclama aia TiVi, care-l trezeşte subit pe un tânăr din vecini şi, somnambul, o ia, desculţ şi-n pijama, în zbor peste acoperişurile caselor, mergând pe aburi de cafea, şi aterizează-n balconul domniţei care-şi savura cafeluţa preferată, iar el, tânărul, tot somnambul,  ghidat de mirosul..cafelei, se strecoară-n balcon şi s-azează tihnit lângă domniţă! Ei bine, în reclama TiVi apare   bărbatu’ domniţei şi dă de individ stând, în picioarele  goale şi-n pajima, alături de soaţa lui, şi-atunci el, soţul, mimează bucuria…prezenţei intrusului în habitatul său şi s-apucă să soarbă şi el dintr-o ceşcuţă aburindă, deşi era…a 5-a roată la căruţă!!, dar noi n-o să stricăm povestea cu..intruşi! Fiindcă pe noi două nu ne-a deranajat nimeni! Ci ne-am savurat liniştite RoSTA! Apoi am  ROSTUIT  musafirei mele, pentru acasă, jumate din jumătatea de pachet pe care-l aveam! L-a luat bucuroasă şi a plecat, iar eu am rămas, la fel de bucuroasă şi m-am gândit la  dubla bucurie pe care a făcut-o Liliana R când a făcut darul!

Se spune că “dăruind vei dobândi”, şi iată că dar din dar se face rai!! Uneori, DA, lucurile “mici”, pot aduce bucurii “mari”, mai ales dacă-s făcute la vremea…potrivită (celui nevoiaş!)!

 

Notă: Aceste rânduri sunt dedicate, cu dragoste, Lilianei Rotaru! Dar şi “femeii cu cărţile”, cum îi spun eu  -pentru că nu-i ştiu numele!

Antoaneta

Reclame

2 responses to this post.

  1. numa cuvinte ,,furioase,,in acest text

    Răspunde

    • ..”eu-le”, NIMIC din ce-i scris mai sus nu-i pe înţelesul unui atoateştiutor ca tine, aşa că..retrage-te în glorie, până nu-ţi spun cîteva cuvinte „furioase”, care sa te-ajute sa vezi diferenţa!!Şi încă ceva, diferenţa între mine şi tine e aceea că eu, eu cea care am scris, am o identitate şi am ..un chip, pe când tu „eu-le” esti..simplu „eu”. Voie bună!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: