Ca să vezi cât de mult îmi place ceaiul…


Ceaiuri-care-nu-trebuie-consumate-seara

Duminică. 21 mai 2017. Lucrez de zor la o carte. Sunt pe ultima sută de metri cu ultima corectură. Am dat Bun de Tipar, dar mai vreau să re-re-verific. Întotdeauna se mai găseşte câte o virgulă ne-la-locul-ei…

Pun să-mi fac un ceai pe la ora 11 şi uit ibricul pe foc de i-au ars şi mama tuturor metalelor din care era alcătuit, de era, bietul de el, roşu ca racul. N-aveam timp, aşa că l-am aruncat în chiuvetă la răcit. Pe la ora 14,00, zic să-mi fac totuşi ceaiul ăla. Am nevoie să beau măcar un ceai zilnic, pentru amelioararea stării de sănătate precară. Pun iarăşi ibricul, stau să fiarbă apa, pun plantele, acopăr şi mă duc să mai dau cinşpe taste. Uit de ibric şi de ceai. Peste alte 3 ore, arunc conţinutul (nebăubil!!) din ibric şi pun din nou ibricul pe foc cu altă apă proaspătă. Am grijă să iau ibricul la timp de pe foc, adaug planta şi…m-apuc de scris ceva cu dl Vincenţiu, care între timp mă sună. Ufff, şi ăsta acu’ cu cererea lui!! Dar, nah’, avea nevoie, omu’, urgent să-l ajut să-şi facă o cere către…organe. Era ora 21,00. M-am pus pe confecţionat cerea şi-am uitat şi de ceai şi de tot. Pe la ora 23,00 când am terminat ce aveam de lucru cu dl Vincenţiu, după ce ne mai conversarăm niţel pe alte teme (la alte teme e mare pezevenchi dl Vincenţiu; e tot numai o snoavă, să-l tot asculţi…o enciclopdie; are haz), mă duc să-mi întind oasele-ntr-un fotoliu şi văd pe masă ibricu’ acoperit. Ah…ceaiul meu!!..  Îl beau aşa cum e!!!, mi-am zis înciudat. Dar n-am putut. Era amar ca fierea. Mă-nfurii şi pun din nou ibricul, pentru a 4-a oară pe foc. Stau şi păzesc să fiarbă apa, îl aiu de pe foc, adaug planta, pun capacul, iau ibricu’ în sufragerie şi-mi zic: două-trei minute, până se lasă esenţa din plantă, să mai fac câteva pagini de corectură. Mai aveam şaişpe. Corectez vreo zece şi zic să las pe a doua zi, că eram şi f obosită. Mă dureau ochii şi coloana care e şi-aşa praf. E ora 0,46. Ahh…ceaiul meu!!! Pentru a 4-a oară în aceeaşi zi, aceeaşi perseverenţă, e deja..prea mult!! L-am băut aşa, umplându-mi ficaţii de toxine (toxinele, de care tocmai voiam să scap bând ceaiul!!) evident, dar…am băut un ceai!!!

ganditorul2

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: