Prietenia, ah Prietenia…


Tatăl meu -Dumnezeu să-l odihnească de-a dreapta Sa!- îmi spusese odată demuuult, când eram prea mică pentru a înţelege, că:”prietenul tău este doar portofelul!”, sau, mă rog, cum o fi zis el acolo, că nu mai ţin minte, ci îmi aduc aminte doar esenţa zicerii lui, şi anume, aceea că atâta timp cât ai bani în portofel, ai prieteni, apoi, când nu mai ai bani, adio…prietenie!! Mare vorbă spusese tatăl meu atunci, căreia eu nu-i prinsesem sensul. Aveam însă să-l prind mult, mult mai târziu când m-am făcut mare şi când SOARTA m-a adus, la un moment dat, în starea de neputinţă pe toate planurile, şi când n-am mai avut bani de dat la toată lumea uşor-uşor mi-au plecat prietenii precum pleacă păsările toamna de frica iernii ce va urma şi când ele, păsările, nu vor mai avea ce să mai ciugulească de pe la…prieteni!!!

Am avut cu cineva o prietenie de 27 de ani, prietenie care nu era agreată de NIMENI dintre cei din jur, pe motiv că persoana aceea era un pic DIFERITĂ de mine, un pic excentrică, un pic -mai mult- vulgară, un pic prea peste măsură cu…gura slobodă, care sărea şi dădea din clonţ prea repede şi prea veninos şi cel mai des fără motiv.      Mi se atrăsese atenţia chiar de către o personă cu abilităţi suprasensibile, că amiciţia mea cu acea persoană nu face decât să-mi dăuneze şi că una-alta, că ar trebui s-o las deoparte, dar…n-am ascultat! N-am plecat urechea la ce mi se sugera, chiar dacă, de mai multe ori am avut semnale clare că prezenţa acelei persoane îmi dăunează. Am mers cu amiciţia mai departe, chiar şi atunci când însăşi persoana mi-a făcut rău pe faţă şi chiar şi după ce am descoperit că umblă cu ulceaua..vopsită, dar într-o variantă modernă şi chiar ultramodernă!! Eu, în credincioşia mea faţă de Dumnezeu, pe Care L-am considerat DREPT, mi-am zis să-L las pe EL să judece, să-L las pe EL să îndrepte lucrurile. Ei bine, nu cred că Dumnezeu a judecat lucrurile, dar pe undeva le-a îndreptat, fiidcă din senin şi pe nepusă masă persoana aceea căruia îi purtam o prietenie de 27 de ani, pentru care făcusem lucruri, căreia îi oblojisem rănile sufletului şi-i hrănisem  lacomu-i stomac de termită  în ultimii 6 ani, care, şi ea, persoana, făcuse lucruri pentru mine cândva, din senin zic, mai spre căderea iernii 2016, m-a tăiat de pe listă  hodoronc-tronc, nu înainte de a se sfădi pizmos cu mine şi făcându-mă terci, inventând vrute şi nevrute! Batjocura persoanei respective la adresa mea, a depăşit de mai multe ori cota insuportabilului chiar în aceşti ultimi 6 ani din cei 27, dar eu suportasem! De ce? Pentru că mi-am zis, ei bine, problema de sănătate pe care o are îi crează stările astea de..„nebunie”, când nu mai ştie ce vorbeşte şi ce face, aşadar să nu-i întorc răul cu rău şi vorbele rele şi veninoase cu unele asemănătoare!!  Am făcut bine, n-am făcut bine, nu ştiu, Dumnezeu ştie!

Când am constatat că m-a scos din lisat de prieteni  m-am revoltat, apoi, o vreme, cam vreo două luni m-a  durut crunt!  Simţeam ca şi cum cineva în mod mişelesc îmi înfipsese un cuţit în spate. Fiindcă eu chiar am crezut în prietenia aceasta, şi-i acordasem credit şi chiar am investit în ea. Am investit mult. Ce? Ştie Dumnezeu! Dar mârşăvia şi Scenele la care se pretează acum persoana în cauză sunt demne de Antologia vicleniei şi a răului şi, aş putea zice, chiar a..nebuniei!!! Să ţi se spună chiar în ziua naşterii tale, în loc de „la mulţi ani”„ai spurcat ziua în care te-ai născut!”, că „eşti  doar o mitomană,  un nimeni care ai ridicat minciuna la rang de cinste” şi că, vezi Doamne, eu m-aş da scriitoare şi nu sunt, deşi cărţile mele vorbesc despre scriitura mea, şi că n-aş fi  nici cameraman, deşi sunt profesorii mei care ştiu că m-au şcolit şi mai e şi atestatul meu plus activităţile mele  desfăşurate public, şi câte altele, e deja de domeniul paranoicului. Eu ştiam că persona are probleme de sănătate, dar ştiam că sunt de sănătate fizică, adică o problemă de sensibilitate a trupului, dar constat, cu tristeţe, şi cu durere totodată, că are probleme psiho-pupu!!! Cât de răbdătoare să fiu, Doamne, cu un om care a mâncat ani şi ani pâine din pâinea mea când nu avea şi-acum îmi aruncă vorbe veninoase şi mă face albie de porci?? Doamne, dă-mi putere să rabd insulta sau…fă ce vrei!

Ia sa vedem ce spune unul dintre criticii mari ai literaturii române despre mine, sunt sau nu sunt un scriitor?? Eu m-am lăudat cumva cu scriitura mea sau am obţinut aprecieri de la cei îndrituiţi să aibă un cuvânt de spus despre…

Aici, Interviul din iunie 2014, dar mai detin şi înregistrari video şi texte ale multor  alte VOCI care au vorbit despre scriitoarea A R…( am şi foarte multe imagini video în acest sens şi persoana ştie asta, că mi-a fost martoră la multe evenimente, dar..mă’ ia stai aşa!!!,  poate că tocmai PIZMA o fi cauza delirium tremens-ului acelei persoane!!) şi încă multe care vor mai vorbi!…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: