Fuga noastră şi timpul…


de Antoaneta Rădoi

Trăim în fugă şi pe fugă!                                                                                                                                             Mâncăm pe fugă, dormim pe fugă, iubim pe fugă, ne certăm pe fugă, dar..ne certăm, uitând , chiar în fugă, să ne-mpăcăm!!!                                                                                                                                                   Între o dimineaţă şi o seară o continuă fugă! Trăim singuratici, sugrumându-ne  viaţa trăind închişi în birouri, în bâzâitul aparatelor de aer condiţionat -care nu ne fac decât rău!!- sau în ţârâitul intermitent al telefoanelor mobile -marea nostră comunicare cu…necomunicarea!!-, bem cafele la greu şi-ngurgităm pe post de hrană Mc-Donaldşii aceia  garnisiţi bine ha cu EUri –nişte CHESTII dăunătoare foarte!!, dar cui îi pasă, când acest Mc, un tip dăştept ne-admeneşte de decenii bune cu-o tocătură-făcătură  de umplut maţu’ şi de-amăgit papilele gustative ale unor robotoizi ca noi..-, ne tocim deştele-n tastele calculatoarelor sau stăm cu ochii holbaţi în ecranul TiViului butonând telecomanda de la program la program, ca şi cum ele, programele,  ne-ar fi  singurele ferestre spre lume, ne culcăm târziu în noapte, uitând să mai facem…dragoste şi, poate copii -în fond, la ce bun copiii!!; viitoare generaţie de robotoizi!!, ca şi părinţii lor…, mai bine: NU!!- şi ne sculăm a doua zi buimaci, nişte zoomboizi mai osteniţi decât ne-am culcat şi-o luăm de la capăt, iar şi iar. ..
Postăm pe Facebook  siteul acela de Socializare, unde dacă nu eşti înscris, nu exişti!!-, râvnim likeuri şi dăm tare din coate pentru asta, ne dăm întâlnirile pe mess. -îi zicem “meeting”, deh’, s-a dus cu românismele, am devenit occidentali (era să zic “accidentaţi”), ne exprimăm…americăneşte!!; mama mă-sii, de când aşteptăm…americanii, iată c-au venit!! Să-i primim, dară, cum se cuvine! Să le-mprumutăm cuvintele, portu’, obiceiurile, tradiţia, să ne-nfruptăm cum se cuvine din Halloween şi din Valentine day, etc. Ne trăim iubirile, atâtea câte mai sunt,  pintre  sms-uri şi  emoticoane  -figurile acelea zâmbăreţe sau mirate, ori crizate, după caz, inventate de-un alt “băiat dăştept”; viaţa, emoţiile simplificate, ca la surdo-muţi!!; poi, în fapt ce-am ajuns, ce suntem, nu nişte surdo muţi?? Aaa…a… practicăm yoga, majoritatea mâncăm ro-vegan, că nah’ e la modă!!,  luăm lecţii de coaching, devenim peste noapte toţi, da’  toţi, traineri, gândim pozitiv!!, ne culcăm cu ştiri despre crime şi sinucigaşi ori privim la talk-show-uri politicienilor noştri ca viţelul la poarta nouă ; doar ei pricep ce spun, noi NU!!, şi ne trezim a doau zi cu iluzia cunoaşterii stării în care ne aflăm noi sau ..ţara, deci suntem… fericiţi.

Curios totuşi, dar…DA, se-ntâmplă uneori să le mai facem câte-o vizită celor dragi ai noştri, aşa..a.. ca o binecuvântare de Ziua Lor, dar şi aceea în grabă,  ca apoi, taman când se taie tortul, când să le facem urarea de La Mulţi Ani,  plecăm trântindule-n faţă: Nu mai pot sta, nu mai am timp!!
Facem uneori şi câte-o mică pauză şi ne-o dedicăm nouă.  Plecm în ..VACANŢĂ!! Ca Şcolarii, nu-n-concediu!!, şi ne-ntoarcem mai obosiţi decât am plecat, şi-o luam de la capăt şi mai încrâncenaţi, alergând. Suntem crispaţi, constipaţi, cărăm dupa noi povara grea a prejudecăţilor, devenind prizonieri captivi  în propriile vieţi, doar că…ne place viteza. Suntem avizi de viteză, de parcă, dacă ne-am opri am pierde …trendul!! Gândim şi acţionăm cu viteza… gândului şi-aşa pierdem esenta vieţii, fiindcă niciodată…n-avem timp să ne facem timp pentru noi! Pentru cei dargi ai noştri, nici atât!! Şi tot aşa, iar şi iar, o săptamână, două, un an doi, nouăşnouă fără oprire alergăm spre…nicăieri!!

Şi uite-aşa  ne trezim c-au trecut anotimpurile peste noi  şi odată cu ele, timpul. Anii noştri , hăituiţi de-alergarea noastră, s-au dus şi ei…tiptil!!

Ne citim viaţa dar…îi uităm povestea!!

Vrând-nevrând, facem parte din lumea asta. N-avem încotro, trebuie aşadar să ţinem pasul cu ea! Pasul nostru este preţul pe care îl platim cu toţii, dar noi nu suntem atenţi la paşi. Doar uneori ne mai deşteptăm şi-am vrea să dăm timpul înapoi, dar…nu mai e timp!!…


Nota: Omul cu tigara…Ionesco; Sursa: net.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: