Titlul unei cărţi a poetului Marian Ilie, originar din părţile Brăilei…
L-am cunoscut acum vreo 2 ani la Gaudeamus Bucureşti. L-am văzut lecturîndu-şi, cu emoţie, cu timiditate de adolescent îndrăgostit, aş putea spune, poemele! E impresionant să vezi un ofiţer, de orice natură (armată, marină, poliţie, aviaţie, etc) trăgînd timid de propriile-i versuri, ca să le aducă şi să le pună înaintea publicului! Mi-a plăcut! A reuşit chiar să mă convingă să-i citesc TOATE poeziile din cărţile pe care le-am primit de la domnia sa. Am citit inclusiv poeziile de dragoste, care sînt un REGAL închinat IUBIRII!!…
Anul acesta, prin ianuarie, l-am însoţit cu camera de filmat la un Eveniment cultural la Constanţa, unde a fost primit ca un prinţ arab de către foştii lui colegi de..arme (de scris şi de..alte arme!!) Încă de la intrare, l-am pierdut de muşteriu!! Nu ştiu cine şi cum l-a făcut dispărut de lîngă mine într-o fracţiune de secundă! Rămasă singură în holul Centrului Marinei Militare, cu harnaşamentele după mine, încărcată ca un măgăruş de transport montan, m-am străduit preţ de cîteva minute bune să găsesc drumul spre Aula unde urma să aibă loc Evenimentul. Noroc că, văzîndu-mă cu camera de filmat şi în derută, nişte scriitori puşi la 4 ace (se cunoşteau de la 7 metri că sînt scriitori-ofiţeri!!; erau spilcuiţi nevoie-mare, deh’, scriitori cu bani -un pleonasm, dar..totuşi!! Ofiţeri sau foşti ofiţeri!! ) m-au recuperat şi dus unde trebuie. Nu mă cunoştea nimeni, nu cunoşteam pe nimeni!! Ajunsă acolo, nu ştiam dacă am sau nu am DREPTUL să filmez, dl M Ilie dispăruse, parcă fără urmă, nu apărea nicicum, zadarnic mă tot uitam, disperată spre..uşa salvatoare, pe inde-ar fi putut apărea!! După cîteva momente de aşteptare şi de derută, lungi cît veacul, mi-am căutat un locşor care mi s-a părut cel mai favorabil filmării (în definitiv, venisem acolo să filmez, nu?? Ce aprobare-mi mai trebuia?? Dacă mă lua careva la refec, era treaba dlui Marian Ilie!!, mi-am zis şi.. Punct.) şi m-am apucat totuşi să-mi montez aparatura! Cum însă? Trepiedul rămăsese la dl Marian Ilie. Cel ce-l „răpise”, îl răpise cu tot cu trepiedul meu, aşa că eu nu aveam pe ce monta camera de filmat!! Am scos Nikonu’ şi l-am pus în funcţiune, băgînd fotografie în rafală, parcă să mă răzbun pe cel care mi-l comfiscase pe dl Marian şi nu mai avea de gînd să mi-l returneze! Am fotografiat de-a valma, tot ce mişca prin Aulă. Apoi aud o voce: „Doamnelor şi domnilor, Bine aţi venit şi…bla..bla…” Aurel Lăzăroiu. Hmmm! „Bine am venit!”, doar că eu tocmai am picat că musca-n lapte!! Unde eşti dle Mariaaannn…??, îmi venea să strig!! M-ai părăsit, lăsîndu-mă ca în Pustiu, deşi-i aici lume ca la miting!!! Ei, bine, oamenii aceia, disciplinaţi, evident, ca nişte militari, au început Evenimentul EXACT la minutul şi secunda programate! Mie asta-mi plăcea MAXIM, doar că îmi piedusem un tovarăş de nădejde şi acum nu-mi găseam locul între atîta omenire total necunoscută! Vocea care dăduse bineţe celor prezenţi, dă mai departe din gură şi anunţă desfăşurarea evenimentului! Se decernează Diplome, se paăstrează un moment de reculege pentru un coleg plecat la Domnul! Urmează unul după altul cîţiva scriitori, care-şi expun fiecare cuvîntul, umoristul Anania Gangniuc mă destinde cu cîteva epigrame colosale, fac cunoştinţă cu Norea Dan, cu George M, cu Aurel Lăzăroiu, cu Ionuţ-Nu-Ştiu-Cum, descopăr o mulţime de doamne-scriitor şi mulţi domni-scriitori, umorişti, epigramişti, şi pe distinsa reporteriţă, Lt Camelia Şeulean, de la „Scutul Dobrogei”
şi alţii al căror nume nu l-am reţinut! Erau nume multe de scriitori, nume pe care le auzeam pentru prima dată! Nu-i puteam reţine pe toţi dar am reţinut foarte bine, numele de..Gagniuc! Anania Gagniuc! O şotie de om!! Îl puteti urmări aici, de la minutul 4,28. Merită!!
În sfîrşit, apare şi dl Marian Ilie şi îşi ocupă locul rezervat, relaxat, ca şi cum eu nu existasem pe-acolo, nici singură printre străini nu mă lăsase, de m-a disperat de viaţă!! Îi venise rîndul să ia cuvîntul şi apăruse la ţanc. Nu mai am acel cuvînt la-ndemînă, dar îl puteţi urmări lecturînd „Rugă la rugi” la Gaudeamus 2015…Aici
(Iar în clipul de mai jos, eu, la Constanţa, plecasem de la camera de filmat şi m-am dus să fac fotografii; mă văd pe film, undeva în spatele prezidiului, fata cu fes, nu cea cu părul în coamă, aceea este distinsa locotenenta de la Scutul Dobrogei!!)
Revenind la comandorul Marian Ilie, poetul care scrie poezie într-un stil inconfundabil, care m-a fascinat cu luările lui de atitudine vis-a-vis de guvernarea deficitară, faţă de Legi care nu-şi au rostul -cum ar fi Legea antifumat; în opinia dumnealui şi nu numai (Vis-a-vis de Legea antifumat a şi creionat un PROTEST în versuri, foarte incisiv…pe care-l interpretează actriţa Doina Ghiţescu aici:
, şi atitudine faţă de..prostie! Iată un exemplu:
Dăşteptule
Dăşteptule, nu vezi cît eşti de prost?
Adormi adînc în sunet de manele
Şi te trezeşti strigînd în somn: „Dorele
Ia zi, ce-ai mai făcut, pe unde-ai fost?”
Şi rîzi în somn de ce-a făcut Dorel
-iar Dorel face cu nemiluita-
Şi te visezi la masă cu Elita
Cînd eşti de fapt un biet actor, ca el.
Era pe vremuri -cred că n-ai uitat-
Un gînditor rural numit Păcală
Un tăntălău sucit fără de Şcoală
Cu un SiVi de filozof ratat
Ce meşterea tăcut de capul său
Întîmplături de nemaipomenit
Se descurca şi el ca un sucit
Făr-a le face celorlalţi vreun rău…
Dorel, în schimb, cu care tu te bucuri
E-un uragan aducător de glod
Decît Păcală e mul mai nerod
El face jaf, nu face giumbuşlucuri.
Iar tu te bucuri, eşti dăştept sadea
Chiar te-ntristeaz-o zi fără Dorel
Şi ţie multe lucruri ţi-ies la fel
Dorerolog ce eşti -ce pana ta!
…………………………………………….
sau
MIT CARPATIC
Multe cărţi v-am dăruit şi încă
Nu v-am spus destul din ce-am de zis
Astăzi decretez vechea opincă
Drept stindard de tandru compromis
Să-l proptim prins strîns de-un vîrf de lance
Sus pe Parlamentul din Bruxelles
Străjuit de-un biet român ţăran ce
Cheamă Europa la apel…
………………………………………..
Am mai pus odată steagul ăsta
Mai acum un secol -l-am proptit
Sus pe Parlament la Budapesta-
Doamne apoi cum ne-am răcorit
……………………………………………
În fine, merită citit cam tot ce scrie! Iar ca om, este unul de un mare bun simţ! Unul dintre puţinii oameni de calitate pe care i-am cunoscut în ultimii 20 de ani…
Iată şi un autograf dat mie!…Antoaneta Rădoi
ivanacristescu 