Archive for 13 februarie 2015

Vinerea mea neagră


Astazi, cu siguranta-i VINEREA neagră! Mă dau și io, abia-abia, jos din pat pe la orele 10,30. Ehei, nu va grabiti cu concluzionatu`, nu v-a; dori sa fiti nevoiti sa trindaviti asa…In fine, treaba e ca…ma dau! Slava Domnului! Se putea si mai rau! Avem precedente… Imi zic, neah!!!, azi nu mai incepem cu Rugăciunea! Dumnezeu s-astepte!!! Drept pt care recurg la o cafea, ca prima faza, a zilei ce abia se mijise, cum v-am zis, pe la orele 10 spre unșpe, ziua in amiaza mare!!! Cafeaua, la mine, nu se bea in ordinea asta. Ea, cafeaua, e cam a 3-a pe lista, dar azi, am decis sa-i dau prioritate, si..i-am dat! Dar nush-cum-s-a facut, ca mi-a iesit dulceeeee!!! Drept pt care o arunc in GHIVETĂ!!! Ma duc sa mă si spal pe ochi cu ocazia asta, ca nah, m-am atins de apa ca sa spal ibricu` si cana in care turnasem cafeaua, ca nu cumva sa mai ramina otrava aia de zahar pe cana… M-am spalat? Nicidecum, fiindca a sunat telefoanul. Mai auzisem in somn beepuri pe ambele telefoane dar nevrind sa le bag in seama le-am ignorat! Oricum, pe mine nu ma suna decit cREDITORII! Ei las, ca au de primit!! Hmm, ma duc si raspund. Ma conversez aiurea-n tramvai, ca nici eu nu mai stiu cine si de ce m-a sunat, dupa care-mi zic sa incerc sa fac LUCRURI. As! Deschid computerul sa aflu o adresa din Bucuresti, ca trebuia sa ajung la un Holding păpător de bani de la UE, sa vad si io cam care-i treaba cu bashibuzucii de-acolo si cam pe ce cheltuie ei leushorii nostri dragi pentru care pina si strabunica-mea, femeie trecuta de unasutacinciani, tre sa plateasca din minuscula ei pensioara de fosta colectivista (CAPista). Deschid, asadar, computeru` și caut. Îl gîdil io pe Goagălică pe toate susbsuorile dar el..nimic. Nici ca vrea sa-mi dee locatia respectiva! Mai sa fie!!! Ditai Holdingu cu pretentii europene si stă chitit pe nush-unde!! Da` las` ca dau io cu CRUCEA peste el! Mai caut! Vreau sa plec pe jos, s-o iau la picior prin Bucuresti, dar ma salveaza in ultima clipa, inainte sa ies pe usa, INTUITIA mea, Scumpa de ea! Tare-i desteapta! Numa` ca io nu prea o ascult! Acum m-am supus rapid si m-am intors din pragul usii. Am reusit sa contactez un personaj din Holdin. Am sunat. Am vorbit dar…nu m-am lamurit! Am pus intrebari la care n-a putut sa-mi raspundă personajul, desi intrebarile mele erau simple ca o regula de 3 simpla…In fine. A ramas ca ma vor suna si-mi vor da raspunsuri clare! Multam fain!
Am ramas, asadar, in STANDBY! Zic, daca am ramas acas, sa mă fac utila, si, m-am apucat sa scanez niste hirțoage necesare. As!!! Imprimanta mea a inceput să turuie si sa dee rateuri pe ritmuri de kalasnikov. O mai opresc, o mai pornesc, repetind, iar si iar, faza de Njde ori! Nimic! Unul si acelasi rezultat:tu-tu-tu-tu-tu…tu-tu-tu-tu-tu…Mai sa fie, `mi bag banii la Banca lu` Țiriac!, in ea de imprimanta. Mama lui de HP! Acu` s-a gasit sa ma crizeze!!!… Dar l-am aranjat io, ca i-am tras citeva CADRE si l-am pus sa-l fac de rusine pe youtube! Sa se-nvete minte sa ma mai crizeze, cind arde cameșa pe mine, de urgenta…
Dau sa manînc ceva. Ce? Puii mei! Azi e VINERI!!! De ce puii mei mi-o fi foame vinerea? N-am piine. Io maninc cu piine, ca d-aia o făcut DUMNEZĂU pînea, ca să fie mîncată! M-as lipsi bucuroasa de piine azi, dar..mi-e foame! M-a crizat HPu si acu` musai tre` sa maninc. Maninc orice in atari situatii! Mi-arunc ceva pe mine, incercind sa camuflez PIJAMAUA! Nu de alta da-n fața blocului meu, mai mereu sint cite 15 CARe de Reportaj de la Televiziuni, spre vînarea de NIUZURI pt PRIME TIME!! si n-am chef sa ma surprinda careva in pijama si sa apar asa hălăucă la TiVi, să le stric amărîților ălora, care stau cu orele prin frig după o știre de senzație, cadru. Cobor, așadar, după pîine si in scara blocului o doamna venerabila ma roaga sa-i citesc la AVIZIER, sa-i spun citi bani are de platit la intretinere. ”M-a lovit!” Avizierul ăla este unul dintre lucrurile de care n-aș mai vrea să am parte, drept pentru care exclam: -Și tu Brutus??, ii zic doamnei… dar, biata de ea, nu pricepu unde bat, asa ca m-am uitat pe lista la apt ei. 600 lei!!! Upsssss. O persoană. drept e că nu am reusit să descifrez cit spatiu avea, ce dimensiune avea apt dumneaei. Si, daca tot ma aflam in fata INSTANTEI, am zis să mă uit, sa văd cit am io de executat!! Bleahhhhh 450,00. fara caldura!!! Pe ce-oi da io ”banutii” acestia!!! Ma uit mai pe alaturi la..EXPLICATII EXPLICATIVE! Asa constat ca, printre altele io si co-locatarii mei, tre sa mai platim, printre altele, si vreo 300 lei pt o REPARATIE la una bucata pivnita a unui nou-venit (cu coaie mari; scuzati, va roooog!!!), care lucră pe post de nuș-ce-fel de consilier pe al Ministerul transporturilor si care, are vreo 3 case ULTRACENTRAL in Bucuresti, România, UE, si vreo alte 3 prin Italia, tot UE, cit si Conturi grase prin ambele tari din UE, si caruia i s-a spart un calorifer din pivnita aia (comfiscata si aia de la o amarita care a fost evacuata pe Legea 112 si careia nu i s-a mai dat niciodata vreo repartitie de casa!!!). Iaca-șa! Lui i se sparge caloriferu` si noi locatarii platim. Pentru ca, bietul de el, nici nu are de unde! D-aia dna administrator a decis, unilateral, sa faca cheta si sa-l intrajutoram!!! In fine..plec! Imi venea s-o string de git pe venerabila care ma pusese sa-i dau in ghioc! Imi cumpar piinea si ma-ntorc. Incerc sa maninc ceva. Ce? Piine pe care am cumparat-o, nu-mi place nici in cizme. Piine alba! Zici ca-i GUMILASTIC!!! Bleah! Am aruncat banii pe apa dimbovitei (după ce că ș-așa n-aveam!!) si piinea la…porumbei! Gata, nu mai maninc azi! Imi fac o cafă! Ăsta-i bunul cel mai de preț! Dc am cafea, totu-i in regula! Doar ca, nu stiu cum se face ca CINEVA vrea sa bea o..cafea, și pentru ca am incapatinez sa-l servesc, imi suna telefonu`> -Anto, Antoo, Antooo, te caută un fraier!, ma anunta spikăru`. Păi, daca-i fraier, las s-astepte, ii zic spikărului., eu rămînînd de pază llingă ibric, în bucătărie. -Măă, Anto, n-auzi, te caută un FRAIERRRR!!! Asa ca, siluita de strigare, ma duc dupa telefon. Nu suna unul, sunau amindoua! -Ce-i graba asta FRAIERE?, zic, fara sa gindesc. -Ce?, intreaba interlocutorul. – Aaa, scuzati, dle critic! Scuzati, va rog, știți…știți….Beeep..beppp…beeppp, aud in telefon… Și uite-așa, m-am lins io pe bot de o RECENZIE!!! Intoarsă în bucătărie, ibricul meu era…gol! Dăduse-n foc! CINEVA-ul își însușise cafeaua mea…, prin șmecheria, ”iți sună telefonu!” Dar, nu-i bai! E doar o VINERE NEAGRA dintr-o mie cite am avut io pina acum! Autentic life! By Anto.

  • Ivana Cristescu
    Scrie un comentariu…