Lansarea Cărţii: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!”…


   Prigonitorii - 19 noiembrie

Vineri, 19 dec 2014, a avut loc, la Casa Calderon 39, sector 2, Bucuresti, lansarea Cărţii mele: „Progonitorilor mei din Sinod, cu dragoste” sau „Spovedania unui învins”. A venit multă lume, neaşteptat de multă! Ei bine, oamenii aceia mulţi, scriitori , poeţi, critici literari, nu veniseră pentru mine. Nu! Eu eram, pentru majoritatea, o necunoscută sau…doar „fata de la camera de filmat!!!” ori..”doamna care ne filmează!!!”

Doar cîţiva dintre cei prezenţi, aflaseră că eu..scriu..CĂRŢI!, dar, desigur că NIMENI nu dădea pe mine nici măcar o ceapă degerată!

Am ajuns mai devreme la Casa Calderon, deoarece „organizasem” o surpriză tuturor. Una singură…programată!!! Îl invitasem pe psaltistul şi prietenul meu de suflet, Petre Moise, o inegalabilă VOCE în psaltica romînească. M-am temut pînă în ultima clipă că „pretinu” îmi va trage clapa, iar eu mă voi face de rîs, căci…îl anunţasem pe..”neisprăvit” cu surle şi trîmbiţe!!! Îi spusesem organizatorului, moderatorului de Cenaclu, domnului Geo Călugăru, care neştiind „ce-i poate pielea” lui Moise Petre, s-a bucurat infinit, la aflarea veştii. Anunţasem ca psaltistul, INEGALABILUL PETRE MOISE, le va face o seară de vis! Aşadar, după atîtea „osanale” cîte îi adusesem psaltistului meu de suflet, vă daţi seama, ce frumos ar fi fost ca..”neisprăvitul” să …”mă sară”…Dar, nu. Nu! Petre era acolo. Mă aştepta o surpriză de proporţii! Căci a pregătit şi prelucrat, în manieră proprie, nişte colinde de vis! Cînd Petre Moise a început să cînte,  doar la primele vocalize, cei din sală se uitau..sideraţi! Nu credeau că acea..UNICĂ VOCE, poate ieşi din firavul său plămîn! Mădălin Marin, cel care-l acompania la orgă pe Petre Moise, era şi el, chiar mai silfid decît cantorul!! Eu ştiam „ce pot” amicii mei, dar publicul prezent acolo -la lansarea unor Cărţi; şi care, evident, nu se aşteptau să participe la un ..CONCERT de/cu colinde!!!, şi încă atît de suav interpretate! Înterprretarea lui Petre Moise, deşi într-o manieră proprie, modernistă, o modificare de structură a unor Colinde tradiţionale, a determinat-o pînă şi pe doamna Doctor în Folclor, dna X, să se ridice în picioare, să-l aplaude şi să se încline înaintea lui!!!, ca mai apoi, să-mi solicite numărul lui Petre Moise de telefon, ca să-l invite să cînte -ca invitat special- într-un Concert de folclor…”autentic”…organizat de domnia sa, doamna DOCTOR in FOLCLORISTICĂ. Şi-a dat seamă doamna, că are de-a face cu o VOCE UNICĂ! Mi-a şi spus-o, dealtfel….

După plecarea psaltiştilor, în timp ce aşteptam să înceapă lansarea de Carte, mă trezesc îmbrăţişată de o distinsă doamnă, pe care nu o cunoşteam, dar care-mi înghesuie, după îmbrăţişare, şi un buchet de trandafiri roz, în braţe!!!…

– Sint învitată de doamna profesor Floarea Necşoiu, prietena mea!, îmi zice distinsa doamnă, în timp ce-mi înghesuia buchetul în braţe…

Mă uit siderată la femiea cu trasaturi distinse. Dar dumneaei continuă, ignorînd uimirea mea:

– Prietena mea, dna prof Floarea Necşoiu, mi-a spus că scrieţi foarte frumos! Vă rog să primiţi acest buchet de flori!

Le-am primit. Ce era să fac??! Era atît de distinsă şi mi le-a oferit cu atîta căldură, încît nu am putut zice nu. Simţeam însă că nu-mi erau destinate!!! Dar..le-am luat, am mulţumit şi mi-am văzut de…aşteptare!!!

Fusesem invitata la Prezidiu şi mă simţeam inconfortabil în fotoliu prea…mare pentru mine!!! Eu eram obişnuită să stau mai mult prin genunchi, ba în rugăciune înaintea lui Dumnezeu, ba la…camera de filmat. Coloana mea vertebrală, şubrezită  -nu de prea multă îngenunchere în faţa cuiva dintre pămînteni!!, ci de SCIATICUL care-mi joacă feste, destul de des- mă determină să  îngenunchez, ca să capăt puteri…

Au  urmat prezentările de Carte.

Prima, şi aşa cum era, dealtfel, firesc, a fsot prezentată cartea şi autorul ei, o doamnă..doctor. Au vorbit despre scriitura domniei sale critici, colegi, prieteni. I-au oferit flori, aplauze şi elogii!

Scrisese o carte cu iz religios, ceva cu Utrenia…N-am reţinut exact.

Doamna profesor Floarea Necşoiu, ascultînd ce se tot vorbea în sală şi că era ceva legat de UTRENIE, de religie, se-ntoarce către mie şi-mi şopteşte:

– Ce bine „se leagă” lucrurile…

_ Mă simt un pic…inconfortabil, îi şoptesc.

_ De ce?, zice doamna profesor, întristîndu-se.

_ Vă spun eu pe urmă, îi şoptesc, făcîndu-i semn, totodată, că…să nu deranjăm…

Începe partea a 2-a. Prezentarea Cărţii mele.

A vorbit dna profesor Floarea Necşoiu. A vorbit foarte frumos. De fapt a citit Cuvîntul Îainte pe care mi-l scrisese pentru Carte. A vorbit dl profesor Geo Călugăru, moderatorul Cenaclului. A vorbit cum nu mă aşteptam. A fost impresionat de scriitura mea, cît şi de curajul cu care AM SPUS cele pe care..le-am spus şi le-am scris NEGRU pe ALB.

Apoi actriţa Doina Ghiţescu, a făcut o SCENETĂ  impresionantă dintr-un fragment din Carte. (Apropos, actriţa Doina Ghiţescu este un REAL TALENT, este un om cu suflet mare şi cu mult har de la Dumnezeu. Ea, actriţa Doina Ghiţescu este  omul care transformă orice în ARTĂ PURĂ! Sacră! Slăvit să fie Dumnezeu Atotputernicul, pentru o aşa zămislire!)

Din sală cer să ia cuvîntul doi epigramişti, care „au încropit” pe loc, „la obiect” şi „pe subiect” , fiecare cîte 4 rînduri…geniale, pentru mine!

Prezentarea a luat sfîrşit! M-au înconjurat oamenii, venind să-mi strîngă mîna şi să mă felicite pentru SCRIPT!

Era o îmbulzeală căreia, dacă nu aş fi avut lîngă mine pe buna mea Baby (care a avut grijă de masă, de bucate, de oaspeţi  ), pe Elena, prietena mea, psihologul Elena Constantin, „asistenta şi PR-ul meu!!!” -şi omul bun la toate!!!-, pe Dragoş Ghiţă la camera de filmat (în locul meu) şi pe Georgia, nu i-aş fi făcut faţă… Toţi ce prezenţi veneau să le dau cîte un autograf, să mă întrebe una-alta… Aşa…dintr-o dată „îi lovise” interesu’ pentru…”fata de la camera de filmat!!” sau „fata care ne filmează!”…

Moderatorul vine şi el, se înclină în faţa mea şi-mi zice bucuros şi cu zîmbet latg (aşa cum nu îl văzusem niciodată;  radia):

_ Doamnă, aţi crescut în ochii mei!

_ Da? Mulţumesc! Dar..cam cît arătam?, îl întreb rîzînd şi arătîndu-i vro 30 de cm de la podea…

– Vă felicit pentru curaj şi pentru..felul în care aţi spus lucrurilor pe nume!…

_ „Nevoia s-arăta să le-o spun, acestor „haiduci în sutană”, ca să mă răcoresc şi, poate, să mai răcoresc şi pe alţii dintre cei prigoniţi, să-i răcoresc pe preoţii parohi, cărora li se „subtilizează” de către mai-marii lor, arhiereii, Biserici la cheie…”, pentru că..nimeni nu şi-ar sacrifica nici măcar un fir de păr, ca să le-o spună…aşa..verde-n faţă sau..NEGRU pe ALB…”cu dragoste!!!”. Nu puteam să fiu atît de ingrată să las în umbră „dragostea” sinodalilor fata de umila lor..”sora mai mica!!!”….

În fine, au venit toţi pe rînd sau mai multi deodata şi m-au înconjurat ca şi cum m-ar fi văzut pentru prima oara ca pe un OZN, ca pe o curiozitate a naturii. Toţi voiau să mă atingă, să mă pipăie ca să se convingă că sînt în carne şi oase şi nu o…apariţie… Abia acum au observat ei ca eu..”fata de la camera de filmat”, omul de la „munca de jos” sînt dotată şi cu..creier!! Că gîndesc, şi încă cum!!! Că, iată!!!…SCRIU, şi încă cum!!! Erau toţi luminaţi la faţă, radiau ca nişte luceferi de dimineaţă… Mi-au umplut şi mie inima de bucurie.

Cînd se mai răresc îmbrăţişările şi felicitările, se apropie sfios, delicat, doamna care-mi oferise florile înainte de începerea evenimentului. Mă îmbrăţişează cald, măs trînge chiar, cu căldură, în braţe şi-mi zice liniştit:

Florile pe care vi le-am oferit, nu fuseseră pentru dumneavoastră! Dar, NU REGRET! Acum, după ce am citit din Carte, îmi dau seama că am făcut un  lucru bun! Vă felicit, stimată doamnă! Vă felicit pentru demnitatea dvs umană! „Cînd stai în genunchi înaintea lui Dumnezeu, poţi să te ridici în picioare în faţa lumii şi o poţi înfrunta!”, mai adugă doamna care-mi oferise florile destinate altei ..scriitoare!!!

S-a terminat seara şi am ajuns acasă tîrziu, mai tîrziu ca niciodată de la un astfel de eveniment.Am început să derulăm, cu prietena mea Elena C şi cu Baby (care ma însoţiseră acasă), stările serii. Atunci, abia atunci mi-am dat seama că singura care nu venise să-mi întindă o mînă şi să mă felicite, fusese autoarea care-şi lansase în aceeaşi seară, a Njdea carte…

Şi, mai fusese cineva în sală care nu venise să mă felicite. De fapt, „personajul”, un „domn”, s-a ridicat din scaun, imediat ce a inceput prezentarea Cărţii mele, şi..a părăsit sala!! Dar despre acest „personaj” pe altă dată. Poate chiar cu date de la..DNA!!! Oricum, cred că „l-a stînjenit” foarte tare, la „şezut”, pe domnul CPA, duritatea lemnului din scaunul în care nevoit a fost să stea şi să mă privească pe mine, care tronam în..fotoliul lui ( din prezidiu; în care, sînt sigură că nu îl invita nimeni NICIODATĂ, ci se autoînscăuna dintr-o nevoie de mărire deşartă) , fotoliu…mult prea mare pentru „statura” mea mică….

A fost o seară minunată, o seară ce m-a confirmat şi …mi-a confirmat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: