Archive for 23 aprilie 2014

Sărbătoare sau..comemorare


  Sf Gheorghe 2014.  În această importantă zi a otodoxiei, în anii trecuţi, timp de 20 de ani, la Biseica din Sinteşti-Ilfov, era mare-mare Sărbătoare. Era o dublă Sărbătoare. Sătenii, cu mic-cu mare, îl sărbătoareau pe Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, şi-şi sărbătoareau cu multă bucurie parohul, pe bunul părinte Cristian Gheorghe Baroianu.

  Anul acesta, Sf Gheorghe, le-a adus sinteştenilor lacrimi, multe lacrimi. Cel puţin aşa cred! Căci cel care i-a păstorit, cu credincioşie, vreme de 20 de ani, nu se mai află printre ei…

  S-au împlinit deja 5 luni de cînd bunul, altruistul părinte Cristian Gheorghe Baroianu, fără să-şi ia rămas-bun de la noi, în tăcere, după o îndelungată, sfîşietoare suferinţă, a plecat la Domnul, lăsîndu-ne întristaţi şi îndureraţi, pe toţi cei care am avut binecuvîntarea de a-l fi cunoscut, dar mai cu seamă pe soţia sa şi pe cei doi băieţi -nişte minuni de copii!-, pe venerabilii lui părinţi, pe fratele şi restul familiei.

  Vreme de vreo 5 ani, an de an, i-am fost alături la pregătirea darurilor de Crăciun şi de Paşte, de Hramul Bisericii sau de Sf Gheorghe. Pregătea totul, pînă în cel mai mic detaliu, cu mult înainte de eveniment, avînd grijă ca nu cumva să rămînă ceva nepus la punct, să nu fie vreo lipsă ceva. Pregătea daruri pentru fiecare enoriaş. Le dădea, cu precădere Icoane, tuturor – pe care le ţinea pitite, la mine, pînă în preziua evenimentului-, iar la copilaşii sărmani cîte un mic dar de folos. Iubea copiii şi nu l-am văzut certîndu-i niciodată, deşi unii erau chiar năstruşnici în obrăzniciile lor. Era tolerant dincolo de extrem. Şi foarte împăciuitor. 

 Legat de aceasta, vreo 3 ani, s-a tot ţinut cu sucăleala de mine, ca să-l iert pe un „netrebnic” de la Teologie -mare funcţionar ( o hahaleră, oricum; ierte-mă Domnul! ) ajuns de vreun an de zile, prin Deal – care mă supărase rău de tot, cînd îmi fusese angajat, pe timpul facultăţii. Făcea părintele Baroianu, la giumbuşlucuri ca să mă determine să-l iert pe neisprăvit, de nu mai ostenea.  Nu o dată m-a scos din papuci cu insistenţele! Îl trimitea pe ăla la mine sub diverse pretexte şi-l îndemna să-mi ceară iertare, dar ăla se codea, fiindcă zicea că el nu a greşit cu nimic ( deşi era cu botul uns de „smîntînă”!!!; şi prins cu „mîţa-n sac!!! ), ba mă sucălea pe mine, să-l iert dîndu-mi pilde … Ne-am împăcat pînă la urmă, cu vreo 2 luni înainte de..plecarea părintelui. O împăcare tot cam ca..de-a şoarecele şi pisica…dar într-o altă variantă!!!…Acum e mare pe Sus, sper să se fi debarasat se „smîntînitul” oalelor!!! De nu, nu mică-i va fi căderea!…

 Ieri am fost la mormînt să-i aprind o lumînare bunului părinte Cristian Gheorghe Baroianu. Nu voiam să mă intersectez astăzi cu familia, şi să-i stînjenesc la comemorare, aşa că am trecut ieri pe la părintele. Am mai schimbat şi eu o vorbă cu dumnealui, mai pe-ndelete. Mi-a fost foarte apropiat şi am fost revoltată pentru moartea sa „injustă” şi prematură. Realizînd că-l mai chema şi Gheorghe, că poartă numele  Sf M M Gheorghe-biruitorul, iar părintele Gherghe Cristian invinsul, revolta mea a sporit! Nu-mi sună deloc bine! Să porţi numele unui Sfînt purtător de biruinţă, iar tu să te laşi învins!!!

Un an încheiat am sperat şi-am crezut că părintele se va face bine. Un an încheiat m-am rugat lui Dumnezeu să ia de la părintele Cristian Ghe Baroianu, „paharul acesta”!

 

 Cînd am aflat că are „nişte probleme” de sănătate, şi că a decis  să meargă la operaţie, ca singură soluţie, l-am rugat cu cerul şi cu pămîntul, să nu facă asta! Ci, mai întîi să încerce un tratament alternativ. Dar dumnealui, a fost convins de către medici că operaţia este singura cale!!! Eu însă m-am revoltat. Pe medici, pentru că primul lucru pe care-l fac ei, este acela să-ţi recomande: operaţia! Ceea ce în opinia mea este total ERONAT! M-am revoltat pe părintele fiindcă le-a dat ascultare, mai ceva decît dădea patriarhului! M-am revoltat apoi pe familie, care a mers încrezătoare pe mîna medicilor! Şi, m-am revoltat pe mine, pentru că, nu l-am putut convinge să renunţe la operaţie!

După operaţie  ( care a fost una nereuşită, din punctul meu de vedere; fiindcă în loc să-l ridice din patul bolii, l-a pus, instantaneu, în cîrje!!! ), luni de zile m-am rugat de părintele, şi am stăruit să încerce mai cu sîrguinţă un tratament alternativ, şi să renunţe la tratamentul medicamentos! Dar el, Nu şi Nu! Se împotrivea cu o înverşunare care „mă ucidea”! Avea „argumente” solide: ŞTIINŢA! Susţinea că „boala” lui e de domeniul medicinei. Şi deşi ştiu că a mai încercat, de la atîta sucăleală ( şi nu cred că eram eu singura care-l sucăleam ), ştiu că nu după mult timp, poate taman cînd „alternativele” aveau să-şi spună cuvîntul, auzeam că iar s-a întors la medicamentaţie!!! Iar la Spital, iar la o..nouă..operaţie!!! Şi..rezultatul s-a văzut! Un morman de pămînt pus peste un om care mai avea multe de făcut aici…Dar…

                                                  ….nu-i putem noi porunci Morţii! Ea vine, furişîndu-se, şi pune stăpînire pe tine fără să-ţi ceară consimţămîntul. Nici te chestionează dacă eşti sau nu pregătit pentru saltul..MORTAL! Morţii nu-i pasă nici de lacrimile soţiei, nici de ale băiatului cel mic, nici de al mamei şi/sau al tatălui care stau la căpătîiul celui iubit al lor rupîndu-şi hainele de pe ei de atîta durere! Cea mai cumplită despărţire de cel la care ţii, este: Moartea! Inutil să mai spun şi alte cuvinte….

 Odihneşte-te-n pace, bunule părinte Cristian Gheorghe Baroianu!

                                                                  Imagine

 Dumnezeu să vă întărească pe voi, pe toţi, familia cea iubită a părintelui Cristian Gheorghe Baroianu!

 Iară vouă, locuitori ai Sinteştiului, să dea Bunul Dumnezeu, să vă mai rînduiască un preot aşa ca bunul vostru învăţător Cristian Gheorghe Baroianu! Veşnică să-i fie pomenirea, înaintea voastră şi a Domnului!