Maica Domnului Kato-Xenia de la…Schitul Horia

  13 oct 2013…Plec spre Schitul Horia, pentru o „întîlnire” cu Maica Domnului Kato-Xenia, Icoană adusă din Grecia, de către egumenul Mănăstirii, părintele Isaia.

  La Brăneşti-Ilfov, la aprox 500 metri după sensul giratoriu, mă opreşte Rutiera, mă amendează cu 160 lei pentru depăşirea vitezei ( aveam 76 la oră; posibil!!!; nu contest  viteza, ci atitudinea „rutieriştilor” faţă de cetăţean…). După un schimb „amabil” de opinii, plec cu dureri de cap, şi-mi continui drumul spre Schit.  Ajung şi mai „prind” o părticică din Slujba Sf Maslu.

  Maica Domnului Kato-Xenia mă întîmpină la intrare. Îngenunchez şi-i zic simplu: Maica Domnului, dacă acesta a fost tributul pe care a trebuit să-l plătesc pentru „întîlnirea” noastră, iată-mă-s!

  Mă ridic din genunchi să scriu un Pomelnic. Cînd să scot banii să plătesc Pomelnicul, constat că Actele mele  lipseau din portofel. M-am tulburat mai tare.  Am ieşit afară din Bisericuţă, şi caut din nou, răsturnînd conţinutul genţii. Nimic însă. Actele mele, cele pe care le prezentasem „rutieristului” lipseau. Măi să fie!!!

 În stradă, lîngă gardul Mănăstirii staţiona o maşină a Poliţiei Locale. Merg şi îl rog pe poliţist să dea un telefon la „colegul” de breaslă, şi să întrebe de Acte. Dar nu primeşte un răspuns, din pricina „bunei-voinţe” a colegilor… Nu-i bai!, încerc să mă liniştesc. La întoarcerea spre casă, o să opresc şi-mi recuperez Actele de la agent!…

  Fac ceea ce aveam de făcut la Horia şi mă întorc spre casă, pe acelaşi drum pe care venisem. La intrarea în Brăneşti văd un Echipaj de la Rutieră. Opresc şi întreb dacă nu cumva „colegul” din tura de dimineaţă i-a lăsat nişte acte. Răspunsul a fost că acest echipaj nu este din aceeaşi Divizie cu cel de dimineaţă…şi să încerc în sat. În sat aflu că nu mai există …Rutieră!!! Plec mai departe la Pantelimon. „Amabilitate” maximă, la Poliţistul de Proximitate!! Are loc un scurt schimb de „opinii” şi „replici”, pentru că „domnia sa” Poliţistu’ de Proximitate, încearcă să mă lămurească, cum că nu e „treaba” lui să mă ajute pe mine, cetăţeanul de rănd, care-i cerusem sprijinul. Sprijin care consta în a da un telefon la „colegul” de breaslă, ca să-i spună că îmi caut Actele, pe care acesta -colegul lui de Breaslă- nu binevoise să mi le înmîneze odată cu Procesul-verbal şi chitanţa amenzii încasate…În fine, am mai scris despre asta. Treaba e că m-am cam enervat, pe poliţistul de proximitate pentru că mi-a zis că nu e treaba lui să dea acest telefon la colegu’…Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamu’!!!…

– Păi dacă nu e treaba dumitale, dle Poliţist de proximitate, ca să ajuţi cetăţeanul care-ţi solicită sprijinul, atunci..cine???…Şi, atunci care-i rolul unui poliţist de serviciu???…

  După un schimb impresionant de „amabilităţi”, cu poliţistul de serviciu, am plecat un car de nervi. Îmi vîjîia capul! Şi doar avusesem „semnale” de dimineaţă, că nu e cazul să mai plec la acest drum, chiar dacă promisesem cuiva că voi merge la Schit!!! Treaba se îngroşase acum. Între Acte, aveam talonul maşinii, care era a fratelui meu. Mă gîndeam cu groază că va trebui să-l rog să meargă la Vrancea să facă un nou talon!!! Bucuria nebunilor!!! A da cu subsemnatul la frate-miu, era mai grav decît a da cu subsemnatu’ pe la Rutieră… Ăsta, frate-miu, e mai catîr decît catîrii! Şi el, are întotdeauna ..dreptate!!! Mi-ar fi zis că cine ştie ce mama-măsii de chestie am încălcat! Iar eu, doar călcasem, „cu greutate pe picior” (în zisa „glumeţului” poliţist de la Rutiera Brăneşti!!), pedala Roverului, proprietate a frăţiorului meu drag… „Rutieristul” mă depistase, tîşnise din tufişul în care-şi făcea pînda, şi agil, mă oprise la vreme, „salvîndu-mi..VIAŢA”!!! Eu, abia demarînd 500 metri mai în urmă, căci după sensul giratoriu de la Brăneşti (sens în care, automat opreşti sau, după caz, încetineşti!!!), oprisem la o florăreasă, căci văzusem flori, şi..cumpărasem…după care am pornit la drum. Cam 500 metri…rulasem de la florăreasă pînă la poliţist. Aşadar, imaginaţi-vă cam cît puteam avea la oră…cît „pericol” prezentam…

  Am ajuns, asadar, acasă, seara tîrziu. Oprisem în mai multe puncte şi sperasem să-mi recuperez actele: talonul maşinii (fratelui meu), permisul meu, Bulentinul meu. Ceea ce nu se întîmplase. Eram acum..fiul ploii!!! [Şi cu banii daţi (160,00 amendă pt depăşirea vitezei regulamentare din oraşul european Brăneşti; 50/oră!!!; eu aveam, chipurile 76/oră; nu contest asta, ci comportamentul agentului)]! Să vezi ce mai alergare…

 Luni, n-am făcut niciun demers în a-mi recupera actele. După cum zice şi zicala: „lunea, nici iarba nu creşte!”. Aşa că am stat cuminţică în vizuina mea. Abia marţi, înarmată cu răbdare, şi pregătită psihic pentru o confruntare cu „băieţii cu ochii albaştri”, am purces la drum. Am ajuns pe undeva pe la Sediul Central al Rutierei Ilfov -Departament din care făcea parte „rutieristul” care mă oprise, unde aflu că: ” o doamnă (adică eu) pierduse nişte acte, un cetăţean onest le găsise şi le predase, taman poliţistului de la rutieră care mă oprise”!!! Măi să fie!!! Nu ştiam că în Poliţia Romănă se minte atît de …sublim!!!

 Mulţam’ Domnului!, că am recuperat Actele. Nu de alta dar, după toate astea, ar mai fi trebuit să mai dau cu explicaţia, şi fratelui meu. Şi el ar fi fost cel mai greu de lămurit!!!…

  M-am necăjit destul pentru călătoria de pe 13 0ct 2013! Şi-mi ziceam: oare Maica Domnului (Kato-Xenia; la care mă dusesem) să nu aibe nimic de spus?…

…Şi au trecut aşa cam vreo 8-9 zile! Timp în care Maica Domnului Kato-Xenia a tăcut!

 Cînd tocmai am uitat de „întîmplările zilei de 13 oct 2013”, vine Baby, care fusese cu mine în maşină, în ziua cu pricina, şi-mi zice:

– Antoaneta, hai să-ţi zic ceva! Maica Domnului care a văzut cîtă supărare ţi-au făcut neisprăviţii ăia care te-au amendat şi apoi şi-au mai bătut şi joc, oprindu-ţi actele…n-a tăcut! Ăia u fost „săltaţi” de DNA!!! Vreo 11 poliţişti de la Rutiera Ilfov!!

– Ei, na!?

– Da!, zice Baby. Maica Domnului Kato-Xenia, n-a tăcut! Ci i-a adus Înaintea Domnului pe neisprăviţi! I-am văzut eu la televizor!, zice ea.  La ştiri….

 Seara m-am uitat la Ştiri, şi i-am văzut şi eu. Numai că eu nu-l mai recunoscusem pe cel care mă oprise. Baby fusese mai atentă însă…eu îs aşa…mai superficială…Nu-s atentă la detalii…

 Nu mă bucur pentru necazul lor! Dar, desigur că, mă bucur să văd cum lucrează Maica Domnului!…

Ataşez mai jos, Icoana Maica Domnului Kato-Xenia, de la Schitul Horia: