„Ruina” de la Chiajna..5 august, Sf Ioan Hozevitul


"Ruina" de la Chiajna

La Ruina de la Chiajna, de linga Bucuresti, se construieste o Bisericuta…

Miine 5 august, va fi prima mare Sarbatoare, la Ruina. Este Hram-ul Bisericii. Unul dintre Hram-uri: Sf Ioan Hozevitul. Cel de-al doi-lea este: Acoperamintul Maicii Domnului.

Si fiindca  in 5 august este Sarbatorit Sfintul Ioan Hozevitul, miine, 5 august, la Ruina, va fi ..SARBATOARE!

Bisericuta a „crescut” in inaltime, desi sint doar, aprox 3 saptamini, de cind Preafintitul Varsanufie a pus  Piatra de Temelie…Asta seara, l-am „intilnit” si aici..Radia!..Stati linistiti! Nu despre preasfintitul Varsanufie vreau sa va vorbesc..nu ma dau in vint sa aduc elogii…nu e-n firea mea..ci vreau sa vorbesc, despre cei doi monahi: Athanasie si Gavriil.

De mai bine de un  an, la Ruina de la Chiajna, ostenesc doi preoti, monahi: parintele staret Athanasie, si ..NU IN AL DOI-lea RIND ( ma ierti pr Athanasie! ), parintele Gavriil ( Cuviosul G, cum, cu dragoste, ii zic eu ).

Au dus-o greu, f greu, anul trecut, caci nu aveau apa curenta, nu aveau curent electric, nu aveau unde dormi, unde-si face de-ale gurii. Aveau in schimb, ciini vagabonzi ( pardon:comunitari! ), balarii, tot felul de ginganii, munti de gunoie ( Groapa de Gunoi, Giulesti Sirbi ! ), „miresme” care mai de care, functie de adierea vintului…, croncanituri de ciori, scirtiit de sine de tren, huruit de avioane, ditai troienele de zapezi, asta-iarna, si, nu in ultimul rind..foarte probabil HOTI. La propriu!.. Nu stiu! Zic. Avind in vedere ca Ruina e la o distanta apreciabila de sat, si mult-prea-multa vreme..parasita….

Ei, cei doi monahi, au ignorat toate impedimentele, si renuntind la comfortul „chiliilor” din Radu-Voda ( n-o zic in zeflemea, ci am pus ghilimele, tocmai pentru ca, stiut este ca ceea ce la Sf Nectarie, numim chilii, nu are acelasi sens cu chilia parintelui Proclu, spre ex, sau cu cea a Sf Ioan Hozevitul sau Sfintei Teodora de la Sila!  Nicidecum! ), au ales sa ramina la ..RUINA de la Chiajna. Au infruntat greutatile – ceea ce nu-i simplu-, si au inceput, la Ruina , Slujbele. Ucenicii celor doi, i-au urmat, majoritatea, chiar daca le era si lor greu. ( Precizez ca eu, nu sint ucenica niciunuia dintre cei doi monahi; dar am fost in trecere pe acolo de vreo 2-3 ori, si am vazut oameni pe care ii vazusem adesea pe la Radu-voda, cind stateam impreuna sa asteptam pe acesti parinti pentru o  rugaciune, o binecuvintare, ceva..) Drumul pina la Ruina, este … unul ca acela cu …:”aici sint banii Dumneavoastra!!!”…Un colt uitat  de lume..doar la 5 pasi de Capitala. O salbatcie! (vorbesc de 2011-2012 si inca  si in 2013..sept, cind am trecut eu pe acolo..) La care puteti aduga si „povestile incintatoare” despre Ruina de la Chiajna. Un loc incarcat de istorie, lasat in paragina ani si ani, din cine stie ce considerente…

Cit despre drumeagul ce duce de la sosea pina la Ruina…de-ar sti Cristian Erbasu,”scumpu” de el, cite „binecuvintari” i-am dat, la fiecare trecere, pe linga Balastiera lui…degrab ar  face milostenie cu vro 2-3 camioane de pietris, c-o avea si el pacate -ca tot omu!;…si  asa, nici eu nu le-as mai inmulti pe-ale mele-…

Nimic nu i-a facut, asadar, pe cei doi monahi, sa dea inapoi. Nici lipsa apei  -si cit de toride au fost cele 2 veri petrecute de catre ei acolo ( acusica se duce  si cea de-a doua! )!!!- , nici ciinii vagabonzi (pardon, comunitari! Scuzati dom’ Primar! ), nici lighioanele care se preumblau, linistite printre balarii ( le-am vazut, intr-o zi, pe asa-zisele alei, chiar in fata mea, de mi-a stat ceasu’!, si-am decretat instant: ei, Cuviosule…, nu ma mai vezi p-aici, cit va fi lumea!!! Dar, in nici 5 zile, m-am intors, ca de, nu-l puteam lasa, de izbeliste, acum, la greu!!!,  ca nici el nu m-a lasat pe mine, la nevoie! Slavit sa fie Domnul Dumnezeul meu,  Binecuvintat fie Sf Nectarie!, precum si el, Cuviosul! ), nici mirosurile pestilentiale emanate de muntii de gunoaie, nici lipsa curentului, a oricarui minim comfort..Nimic! Ei si-au vazut de „lucru” pentru care s-au angajat…Slujirea lui Dumnezeu si a semenilor. Nu le aduc eu laude. Pe Pr staret Athanasie, il stiu doar din vedere, de la Radu-Voda. Nu prea aveam tangente cu dumnealui. N-am schimbat niciodata nici macar o vorba, in afara de simplu, si sacru (pt mine): Doamne ajuta!, daca cumva il intilneam in cale. Dar pe pr Gavriil il cunosc, mai  indeaproape, si pot spune ca e un om, un monah, un preot de mare angajament. Un om al lui Dumnezeu! La propriu! Cei care l-au cunoscut se pot socoti fericiti! Printre aceia ma numar si eu, Antoaneta, ultima dintre muritori! Si-i multumesc Bunului Dumnezeu! Si nu in ultimul rind ,”Cuviosului” …”Bucuria mea”!, vorba marelui Serafim de Sarov, Sfintul lui Dumnezeu!

Megeti  la Ruina, miine 5 august -adica azi!, deja azi..-, la Marea Sarbatoare! Hram-ul Bisericii de la Ruina Chiajna. Unul dintre Hram-uri: Sf Ioan Hozevitul! Binecuvintat fie Sf Ioan Hozevitul, dimpreuna cu toti Sfintii lui Dumnezeu! Binecuvintati fie cei doi monahi: Athanasie si Gavriil!

Respectele mele, Cuviosilor! Eu, nu mi-s prea …evlavioasă, dar …MERITAŢI! Faceţi cinste Bisericii lui Dumnezeu!
Sarut dreapta, cuvioase Gavriil!

Cu drag,

Antoaneta-Ivana
Articolul de mai sus, l-am scris în 2012, iar acum, 4 august 2013, am nişte precizări de făcut…şi anume,

PS: Nu voi sterge Articolul, dar am de facut un anunţ FOARTE IMPORTANT, şi anume: Pr Gavriil, nu mai vietuieste la Ruina Chiajna, ci la Mrea Ciorogirla. S-a alaturat altui FRATE, pr Gherontie ( o minune de om!) fost dicaon-econom la Mrea Cernica. Vi-i recomand cu multă bucurie, şi căldură pe amindoi! Sînt nişte oameni minunaţi! Nădăjduiesc să facă echipă bună, Întru Mulţi Ani,  spre Slava lui Dumnezeu! Si spre bucuria credinciosilor si a lor!
La mrea Ciorogîrla ( Sau Mrea Sămurcăşeşti i se mai spune), se poate ajunge cu un microbus de la Autogara Militari. Intr-un sfert de ora se ajunge la mănăstirea Ciorogîrla, unde îi veţi găsi pe preoţii Gavriil si Gherontie. Minunaţi amîndoi! 4 august 2013.

Monahii Gavriil şi Athanasie -de al stînga la dreapta, cum priviţi-

Ps 2) Asa cum am spus si in atentionarea anterioara, nu voi sterge articolul, dar am de facut o mica-MARE precizare, si anume: Părintele Gavriil, nu mai este la Ciorogirla, ci este plecat! deja cred ca ati aflat cu totii! uite ca mie, abia acum, mi-a venit ideea sa va anunt!

Nu ma intrebati unde il puteti gasi, caci nu va pot raspunde, pentru simplul motiv ca si eu stiu tot cam cit stiti si voi! Cu amendamentul ca DA, eu stiam ca va pleca! Imi spusese, ODATĂ, doar ca eu, un munte de superficialitate, n-am bagat la cap…

Orinde-ar fi însă, fiți siguri că va poartă în rugăciunle lui! Fiți convinși că, la plecare, printre bagajele lui și-a luat și AGENDA în care vă are scriși pe toți..ucenicii lui! Și vă are în inima lui și în rugăciunile lui!

Dumnezeu să te aibe în paza Sa, Cuvioul meu drag, Gavriil, oriunde te-ai afla! Și noi te  purtăm în inimile și rugăciunile noastre! Așa umile cum or fi ele!!!

Ne lipsești mult! ( Eu chiar ți-aș ”administra niște nuielușe” și te-aș aduce-napoi, cu arcanu`, de mi-ar sta mie în putere să fac asta! Totodată, eu sînt prima care subscriu la libertatea de conștiință și respect decizia pe care ai luat-o! Așa că…retrag..nuielușele!!! ) Dar ne mîngîiem știind că fiecare om trebuie să poposească unde îi e datul! Bucurie Sfîntă! Te iubim necondiționat! Eu, Anto și Baby! Și cred că nu sîntem noi singurele, dar..nu mă pot pronunța în numele altora…

7 responses to this post.

  1. Buna,
    Ai postat nu demult un comentariu pe blogul meu, tot la un articol privind Manastirea Chiajna.
    Azi am fost extrem de dezamagit! Am trecut pe acolo la o ora rezonabila si am intrat, poarta fiind deschisa.
    Nu era nici tipenie de om si am inaintat. Atunci am observat ca ruina e imprejmuita de un gard mai serios si mai trainic acum…
    de asemenea am vazut ca nu te mai poti apropia de ruina, portile fiind inchise cu lacate trainice.
    Mergand pe acolo, ca din pamant a rasarit un barbat de vreo 40 de ani (aceeasi varsta o am si eu) ce ne-a spus pe un ton amenintator
    ca nu sunt permise vizite deocamdata si nici fotografii nu se pot face.
    Eu am trecut pe acolo in fiecare vara a ultimilor trei ani si de data asta chiar am fost socat de cum am fost izgonit.
    Sunt un om serios, educat si cu mult bun simt. Nu stiu ce hram purta acel tanar (daca era calugar sau doar paznic acolo cert este ca am
    intrat intr-un loc pe care il cunosteam. Nu m-a interesat sa vizitez bisericuta sau chiliile (oricum nu le vad nici un rost acolo).
    Am discutat cu oameni ce s-au implicat in reconstructia manastirii si toti au zis ca acolo trebuia sa se construiasca un santier nu biserica.
    Nu inteleg de ce am fost tratat astfel si de ce este ingradit accesul oamenilor de buna credinta acolo.
    Eu m-am dus sa vad ruina si ca mine sunt atatia altii. De ce suntem tratati astfel? Noi am promovat imaginea acestei ruine prin fotografiile si
    articolele noastre. Noi am indemnat la reconstructia acesteia s.a.m.d. Deodata Patriarhia a pus mana pe acel loc, l-a ingradit cu gard si a impus
    acele restrictii? Sau Patriarhia nu stie ce se intampla acolo? Despre ce e vorba? Ce interese sunt la mijloc?

    Nu inteleg de ce am fost tratat astfel si de ce schimbarile astea. Deodata Patriarhia si-a adus aminte de acel loc si practic a pus gheara pe el?
    De ce nu exista pe gard la intrarea pe „domeniul interzis” cateva explicatii ca sa stie lumea sa faca cale intoarsa si sa nu mai inghita asemenea
    jigniri. Oameni ce vin de la zeci de km sa vada acest loc, patesc ce am patit si eu. Daca existau restrictii scrise as fi citit si nu m-as fi enervat
    cum m-am enervat. Aceasta intamplare mi-a lasat un gust amar!

    Răspunde

    • Ionut
      Multumesc pentru comment!
      Imi pare rau ca nu ati mai putut intra in Ruina, tu si amicul tau! Eu intram pe cind eram adolescenta, de cite ori pe zi voiam, si mai ales, cind ma alergau politistii, si ma ascundeam in Ruina (ca aveam o Mobra , pe care o conduceam, fara permis -evident; pina l-am obtinut, cind am implinit majoratul- prin cartierul Giulesti; locuiam pe str Volumului, pe linga Piata, atunci, acum m-am mutat, si io mai ultracentral!!!,deh…soarta..ne joaca feste…), ca eu & Co, cu Mobra, putem intra pe drumeagul plin de balarii si in Ruina plina, si ea, de balarii, dar autohtona, Dacia celor de la Rutiera, nu facea fatza situatiei…Mai apoi, am uitat de Ruina, de Cartierul Giulesti si de copilaria mea…pina in sept 2011…
      ..dat fiind faptul ca un monah f apropiat sufletului meu, a gasit el de cuviinta sa plece la Ruina, m-a adus in situatia sa-i fac citeva vizite…Desi cind mi-a telefont si mi-a zis ca-i la Ruina, am crezut ca omu’ meu ii dus cu „tartacutza” desi-l stiam om cerebral…
      Stiind ce balarii si cita-i TONA de gunoaie erau acolo, nu puteam crede ca astia din Deal, chiar vor sa faca acolo…Biserica…dar…ce pot zice..ca daca ma exprim acum, cine stie ce mai iese din mintea mea.. ca i-os asa mai..”mintoasa” uneori…si si-asa le-am zis din belsug…destule…
      Desigur ca Patriarhia.ro, ar trebui sa tina cont de faprul ca acela este un Obiectiv Patrimonial, turistic, si nu ar trebui sa puna (asa cum sint ei obisnuiti sa faca si in alte domenii!!), monopol! Dar, in tarisoara asta, unii „e mai privilegiati decit altii”!!! Si acum GATA, lucrurile sint pecetluite! Si daca „s-a ingradit” ceva de catre mai-marii din Deal, ingradit ramine…caci, Patriarhia.Ro e un MARE STAT, in ..Stat! „Au cu ce!”…
      Dau si io o fugutza acusica, numa’ sa termin munca…si..mai commentam pe urma…
      O simbata cu soare si O Sfinta Maria cu Bucurie Sfinta!

      Răspunde

    • Am uitat să-ţi spun Ionuţ (deşi deja ştii), că am făcut atunci -chiar în după-amiaza aceea- o „vizită”, la Ruină, şi am fost întîmpinată, cu ostilitate ( m-a luat individu’ acela, la întrebări, chiar de cînd încercam să-mi parchez maşina!!!, dîndu-se „rotund şi MARE!”). Dar, am ..filmat. Şi am scris despre asta, pe drumulevanghelic.blogspot.com, un Articol: „Filmare in loc..interzis!” De atunci nu am mai pus piciorul la Ruină…

      Răspunde

  2. Am scris si mi-a aparut o carte: ”Părintele Ilie Lăcătușu, grabnic-ajutătorul”. Cei care sinteti interesati de Cartea mea, contactati-ma, pe Blog!

    Răspunde

  3. Posted by sonia on iulie 23, 2014 at 1:51 pm

    Parintele Gavriil ne lipseste! Avem nevoie de indrumarea dumnealui duhovniceasca.

    Răspunde

    • Desigur Sonia, dragă! Cine nu are? Dar…fii sigură că ..priveghează şi asupra noastră! Cred că ştii că, la plecare, v-a luat /ne-a luat pe toţi în inima lui şi în Carneţelul lui ( în care eram trecuţi toţi -mai puţin eu!!!hahaha-; că zicea el, tachinîndu-mă, evident, cînd am vrut să mă uit odată peste „catastiful” ăla, să văd dacă „m-a trecut” şi pe mine în rîndul celor pe care el îi iubea şi-i pomenea în rugăciunile lui, „că eu nu am nevoie” să fiu pomenită!!! hahaha..). Să ne rugăm, aşadar, şi noi pentru el, fiindcă el se roagă pentru noi! Şi să-l păstrăm cu bucurie, în inimile noastre, ca pe un DAR de MARE PREŢ, care ne-a fost dăruit, pentru o IMPORTANTĂ vreme, de la Dumnezeu! Bucurie Sfîntă!, Sonia dragă. Şi mulţumesc că ai lăsat un semn al trecerii tale pe aici!

      Răspunde

      • Posted by sonia on iulie 24, 2014 at 7:10 pm

        Eu iti multumesc, pentru frumoasele articole despre Parintele Gavriil. Pe langa talent sunt scrise cu sinceritate si au o doza de optimism, din cum imi spunea Parintele,…..”mai cu viata…”

Lasă un răspuns la sonia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: